Lecţia pe care am învăţat-o la simpozionul “Totul despre apa Rod”

Pe vremea aceea, observasem o creştere a popularităţii apei Pi. Şi eu eram interesat de apa Pi şi citisem puţin despre ea. De aceea, am presupus că apa dllui Quinn este versiunea americană a apei Pi. Am încercat de multe ori s[ semnez un contract cu ei pentru a obţine dreptul de distribuţie în Japonia. Abia după mai multe luni, am reuşit.

La jumătate de an după semnarea contractului am ţinut o serie de seminarii numite “Totul despre apa Rod” în Tokyo, Nagoya şi Osaka. În zilele noastre există multe seminarii şi evenimente cu şi despre apă. Însă multe dintre ele sunt foarte scumpe. Dar pe atunci, era ceva neobişnuit ca o companie particulară să organizeze seminarii despre apă. Cu această ocazie s-au ivit multe probleme de rezolvat. Cum să strângem oameni care să participe la seminarii ? Cum să ne pregătim pentru oamenii de ştiinţă americani care vor veni în Japonia împreuină cu soţiile lor ?

În cele din urmă am hotărât ca intrarea să fie gratuită. Am făcut rost de o listă cu toate firmele din ţară care aveau un capital social de cel puţin un milion de yeni şi am trimis invitaţii la 3.000 de astfel de companii în atenţia departamentelor care se ocupau cu proiectele noi. Am fost surprinşi să primim răspunsuri cam de la 15% din ei (450 de oameni) prin care îşi anunţau participarea la seminarul nostru.

Totuşi, seminariile din Tokyo, Nagoya şi Osaka au fost eşecuri totale. Chiar şi acum, mă simt foarte uşurat că la vremea aceea am hotărât ca intrarea să fie gratuită, pentru că altfel, dezastrul ar fi fost şi mai mare. Motivul eşecului a fost, în primul rând, faptul că nici eu nu înţelesesem prea bine ce era, de fapt, apa Rod. În al doilea rând, nu am putut găsi un translator care să fie capabil să traducă teorii avansate ale ştiinţei moderne. Chiar şi acum cred că era imposibil să găsesc un translator care ar fi putut traduce corect, şi chiar dacă aş fi găsit unul, nu cred că publicul ar fi înţeles despre ce era vorba. Mulţi dintre participanţi au plecat şi mai mult de jumătate au adormit în timpul seminarului.

Această experienţă a fost o bună lecţie pentru mine. Am învăţat din asta, că există mulţi oameni care sunt interesaţi de apă. Am învăţat, de asemenea, că noi nu ştim aproape nimic despre apă, care este elementul natural fără de care nu putem trăi. Apa constituia unul dintre noile domenii de studiu chiar şi în instituţiile universitare de cercetare.

Cum era posibil aşa ceva? Până atunci crezusem că ştiinţa a descoperise destule, astfel că era bizar să existe o asemenea discrepanţă între cercetările din alte domenii şi cercetările directe în domeniul apei. M-am întrebat de ce. Recent, miam dat seama că această întrebare “de ce” este unul dintre punctele mele forte. Fără această întrebare simplă, nu aş fi fost unde mă aflu acum.

Începând de atunci, am avut plăcerea să comunic cu unii dintre oamenii care au participat la seminarii şi de fiecare dată când i-am întâlnit, le-am pus aceeaşi întrebare.

O dată, unul dintre ei mi-a spus,

“Ştiinţa începe cu o ipoteză. Apoi, teoria este testată şi dovedită cu ajutorul analizelor şi aparatelor de măsură. Probabil că dificultatea în ce priveşte apa este faptul că nu exisă aparate care să-i analizeze particularităţile.”

În clipa în care a auzit acest comentariu, mi-am spus, “da, un aparat de analiză!” şi acest eveniment a dus la întâlnirea mea cu aparatul numit MRA.

Capitolul 1. Totul a început de la “Curiozitatea mea pentru Apă”

O Experienţă Fascinantă cu Apa

Am 51 de ani. Până acum 6 ani, eram un om obişnuit, de vârstă mijlocie, exact ca şi dvs., soţul sau tatăl dvs. Totuşi, am fost solicitat de o editură, să scriu o carte. Acesta este primul capitol din această carte. Este a treia carte pe care am publicat-o în ultimii doi ani.

Prima mea carte se numeşte “Preludiu la Era Hado ”, publicată de Sun Road Publishing Company în Noiembrie 1992. A doua carte, se numeşte “Studiu asupra oamenilor cu ajutorul Hado” şi a fost publicată de Business Sha. în Aprilie 1994. Dl. Yukio Funai de la Funai Research Institute este cel care m-a prezentat acestei edituri.

Pentru că prima editură avea o posibilitate redusă de vânzare în librării, s-a hotărât să scoată această carte pe piaţă într-o singură ediţie. I-au pus o copertă de foarte bună calitate şi un preţ destul de mare. Preţul era de 3,000 yeni, un preţ cu care se vindeau cărţile academice. Totuşi începând din 12 August 1994, cartea a ajuns la a 9-a ediţie şi cea de-a 10-a va apărea în curând.

“Studiu asupra oamenilor cu ajutorul Hado”, publicată de Business Sha. în Aprilie 1994, a fost cartea care m-a făcut să simt bucuria şi emoţia de a fi scriitor. A fost expusă în librăriile mari din toată ţara, astfel încât sa ajungă la cât mai mulţi oameni. În mod surprinzător, a fost una dintre cele mai bine vândute cărţi în unele librării din Japonia, lucru la care s-a făcut referire şi în ziare şi alte publicaţii din mass-media.

Astfel, o carte în care eu am pus mult suflet, a fost a fost publicată şi distribuită în librării. Şi ea este acceptată cu căldură de mulţi cititori ajungând chiar bestseller. Am fost foarte emoţionat şi bucuros când am aflat.

Totul a început acum cinci ani şi jumătate la întâlnirea mea cu un cuplu american şi aparatul pe care ei îl construiseră. Numele lui era Ronald J. Weinstock iar ea se numea Sigrid Lipsett. El avea 28 de ani, iar ea … Era o femeie încântătoare, puţin mai în vârstă decât soţul ei şi îl susţinea pe acesta, spiritual şi economic.

Am avut ocazia să întâlnesc acest cuplu minunat, datorită, prietenului şi partenerului meu de afaceri, Dr. Lee H. Lorenzen, un biochimist din California. Pe atunci eram asociat în cadrul unui proiect care presupunea importul de bunuri din America printr-o mică companie fondată de mine, pe care a numit-o I.H.M. Dr. Lorenzen era partenerul meu american în această afacere. Am început ca parteneri de afaceri, dar, în curând m-am simţit foarte atras de căldura sufletească a familiei sale şi în scurt timp am devenit buni prieteni.

Dr. Lorenzen are o întreagă reţea de prieteni şi asociaţi pe Coasta de Vest. Chiar înainte de a mă prezenta soţilor Weinstock, mi-a făcut cunoştinţă cu mulţi oameni de ştiinţă şi cercetători. Printre aceştia se afla şi un alt cuplu, Rod Quinn şi Lauren Zaniel. I-am întâlnit acum 7 ani şi mi s-a spus că ei descoperiseră o apă specială, care avea o anumită proprietate deosebită.

Pe dl. Quinn şi pe dn-a. Zaniel i-am întâlnit prima dată la un curs de golf în suburbiile din Los Angeles. Fiind un jucător mediocru, eram nevoit să alerg distanţe mult mai mari pe teren, decât în mod obişnuit. Din cauza acestei lipse de pricepere, a început să mă doară glezna stângă la care mă lovisem în timpul unui meci de rugby pe vremea când eram student. Mă durea deja foarte tare când am ajuns în incinta clubului.

În timp ce bea o bere rece, grizonatul domn Quinn, care avea aproape 60 de ani, mi-a s-a adresat:

“Domnule Emoto, v-am văzut şchiopătând pe teren, la ultimele găuri, unde vă doare?”

I-am răspuns, “Mă doare glezna. M-am lovit, cu mulţi ani în urmă, în timp ce jucam rugby. Din când în când mă mai doare…”

“Înţeleg. Aceasta este o ocazie foarte bună. Vă rog puneţi asta pe locul dureros” mi-a spus, întinzându-mi o sticlă obişnuită, din plastic, plină cu apă . Am luat apa, mi-am scos pantoful şi şoseta şi am turnat-o pe gleznă. Cum se petrece de obicei în astfel de cazuri, glezna mea era umflată şi fierbinte. Încă pulsa puternic. “Vă mai doare glezna?”

“Da,… aşteptaţi puţin,” am pus eu şi mi-am mişcat încet glezna într-o parte şi în alta. Durerea îngrozitoare dispăruse complet!

(Va urma)

După cum v-am spus în jurnalul din 15 ianuarie, voi face un turneu în jurul lumii în acest an. Acesta înseamnă că voi petrece mult timp pe drum şi probabil că nu prea voi avea timp să-mi scriu jurnalele la fel de des. Dar mi-am dorit ca oamenii să citească ceva când deschid pagina mea de web, astfel încât mi-a venit ideea să introduc aici una din cărţile pe care le-am scris şi pe care aş vrea să o împărtăşesc cu voi. Intenţionez să pun capitol cu capitol sub formă de seriale.

Bineînţeles că voi continua să-mi scriu şi jurnalele. Vă rog să vă bucuraţi de amândouă.

„Adevărul despre Hado”---publicată de PHP Kenkyuujyo în 1994. 65,000 de exemplare vândute, şi bestseller în acea perioadă. Momentan nu se mai tipăreşte.