A trecut deja o lună întreagă de când am plecat din Japonia pe 25 iunie. Am plănuit să fiu la Lacul Galileea, în Israel azi pentru a ţine un seminar şi o ceremonie a apei, pentru a sărbători ziua prin a trimite iubire şi recunoştinţă apei la Lacul Galileea. Am fost în acelaşi loc pentru a sărbători, acum trei ani. Cu toate acestea, am fost nevoit să amân această vizită acum o săptămână din cauza problemelor recente dintre Israel şi Hezbollah.

Am fost în Bali pe 27 iunie pentru patru zile şi am avut ocazia să întreb nişte localnici de ce o asemenea insulă frumoasă este ţinta unui astfel de terorism distructiv. Şi ei au răspuns, “Teroriştii vor ca acţiunile lor să atragă cât mai multă atenţie. Sunt mulţi străini în Bali, deci este bine pentru ei.” După acestă mărturie rece, m-am gândit că vor fi mulţi străini care se vor aduna dacă continuăm cu ceremonia, deci am decis să amân acest eveniment imediat după ce am auzit despre bombardamentele de acolo.

Chiar şi ieri, poiliţia a lansat cam o sută de rachete către partea de nord a Israelului. Din moment ce Lacul Galileea este, de asemenea, în partea de nord a Israelului, mă bucur că am luat decizia de a amâna acest eveniment.

Am fost să vizitez prima dată Lacul Galileea pe 25 iulie 2003. Am avut sentimentul că originea problemei dintre Israel şi Palestina era lupta pentru apa din râul Iordan care se varsă în Lacul Galileea. Deci am vrut ca oamenii din toată lumea să transmită iubire şi recunoştinţă apei din Lacul Galileea. Evenimentul s-a sfârşit cu succes, adunându-se acolo aproximativ 200 de oameni.

Anul acesta, organizaţia locală a preluat conducerea în organizarea acestui eveniment. Organizaţia este condusă de către Sally, care este directoarea Colegiului Internaţional Reidman de Medicină Complementară. Cred că era toamna anului trecut, când am primit invitaţia ei să vizitez din nou Israelul. Am acceptat fericit şi chiar am cumpărat un bilet de avion imediat. Ceremonia de acum trei ani a fost un eveniment pe care l-am organizat personal, şi au fost cam 200 de oameni care s-au adunat, dar de data aceasta planurile au fost începute de către grupul local. Prin urmare ne-am aşteptat ca cel puţin 1000 de persoane să fie acolo.

Cu toate acestea, din nefericire, din cauza situaţiei actuale, am fost nevoiţi să amânăm. Am făcut unele shimbări de ultim moment în planul meu de călătorie şi acum sunt la Amsterdam la fiica mea. Aş dori să folosesc această ocazie pentru a împărtăşi ceea ce urmăream să declar la seminarul de la Lacul Galileea.

O propunere de a schimba numele Mării Moarte într-unul mai pozitiv!

Este uşor de înţeles de ce aş propune asta. După 20 de ani de cercetare a hado-ului, a apei şi în special a cristalelor de apă, am învăţat că fiecare cuvânt are vibraţia sa particulară, şi prin urmare o energie particulară. De aceea “mulţumesc” va crea un
cristal frumos echilibrat, dar “prostule” nu va crea unul frumos.

Cristalele de apă echilibrate sunt originea creaţiei, dar cele care nu sunt echilibrate sunt originea distrugerii.
Prin urmare ceea ce s-a creat în zonă prin vibraţia negativă a numelui Mării Moarte este vibraţia distrugerii. Şi cred că nu este aşa de dificil să schimbi numele unui loc cu un mic ajutor din partea imaginaţiei fiecăruia.
Deci, ce fel de nume ar putea să fie?

M-aş gândi că s-ar putea folosi firesc antonimul cuvântului “moarte” , deci “viaţă.”
Dar acest lucru nu poate fi decis de către un străin ca şi mine, oamenii locului ar trebui să răspândească genul acesta de idei şi să decidă asupra unui nume care reflectă gândirea fiecăruia.

Aş vrea să desemnez ziua de 25 iulie ca zi pentru a trimite iubire şi recunoştinţă apei din toată lumea, ziua în care am propus oficial această idee.

Acesta este al treilea seminar din Lichtenstein, un seminar comun cu Hans Schindler.
Cu toate acestea, probabil din cauză că oamenii sunt deja în vacanţa de vară, sau pentru că nu au fost suficiente anunţuri despre seminar, sala a fost doar pe jumătate plină. Lichtenstein este o ţară mică, dar este o ţară independentă, deci oamenii au nevoie de paşaport ca să intre. Aceasta poate fi o altă explicaţie pentru auditoriul
mic.

Totuşi, mulţi oameni au stat în spate pentru ceremonie.

Cu Yasu, conducătorul proiectului Iubire şi Recunoştinţă, preluând conducerea, ceremonia a început.

Aici avem raportul lui Yasu despre această zi.

23 iulie, Ceremonia de duminica din Lichtenstein
Secretar general al proiectului Iubire şi Recunoştinţă, Yasu Nemoto

Pe 23 iulie, de la ora 2 până la 5 după-amiază, a avut loc seminarul Dr.-lui Emoto la Eschen în Lichtenstein. După aceasta, la o piaţă din apropiere, de la 6 după-amiază, a avut loc ceremonia la care am trimis iubire şi recunoştinţă apei de pe pământ.

Această ceremonie a început în anul 2003, deci este pentru a patra oară în acest an.

Pornind de la sugestia Dr.-ului Emoto, ceremonia a fost gândită să includă pentru prima dată atât focul cât şi apa.
Eu am fost MC pentru întreaga ceremonie şi responsabil cu întregul eveniment. M-am pregătit pentru o ceremonie perfectă.

La 5 după-amiază s-a terminat seminarul şi am început să ne pregătim pentru ceremonie, aliniind apă, lumânări, pahare de hârtie şi lucruri de acest gen, pe mese.

Însă cerul s-a înnorat şi a început o ploaie trecătoare. Intenţionam să folosim aparatura audio, deci am aşteptat să se oprească ploaia.
În timp ce priveam ploaia să se oprească, am simţit că va fi un curcubeu care urma să apară. Am zis câtorva oameni “Un curcubeu va apărea.” Şi după cum m-am aşteptat, pe cer a apărut un curcubeu minunat.

Curcubeul care a apărut chiar înainte de ceremonie

Cerul s-a înseninat în curând. Razele soarelui se arătau în linii numeroase strălucind din spatele norilor. Am început ceremonia cu un cadou din partea naturii.

Înainte de toate, am cerut oamenilor care s-au adunat, să formeze un cerc mare în piaţa din faţa clădirii. Am oferit câte un pahar de hârtie şi o poză cu apă din diferite colţuri ale lumii (au fost cam 200) fiecărei persoane prezente la ceremonie.

S-au adunat cam 120 de persoane


Au fost cam 200 de fotografii cu apă din diferite părţi ale lumii

La începutul ceremoniei, am condus o simplă meditaţie liturgică pentru a umple inimile tuturor cu Hado-ul iubiii şi al recunoştinţei. Am conectat inimile tuturor la soare cu lumină aurie şi la pământ cu lumină argintie. Am condus totul în engleză şi am avut o translatoare profesionistă, Monica, care a tradus din engleză în germană.

Monica ca traducătoare şi Yasu ca MC
În fundal se poate vedea Dr.-ul Emoto

Cu hado-ul elevat, am rugat pe toată lumea să impregneze apa din pahar cu Hado-ul iubirii şi al recunoştinţei din fotografie. Mai târziu am colectat apa de la fiecare într-o sticlă.

Hado-ul de pe fotografiile din diferitele părţi ale lumii a fost imprimat în această sticlă.

Apoi Dr. Emoto a aprins o lumânare mare. Acum, atât apa cât şi focul au fost pregătite pe masă.

Dr. Emoto aprinzând lumânarea

Din nou, cu ajutorul tuturor de acolo, am rostit următoarele rugăciuni. De fapt, eu am zis câte o frază şi Monica a tradus-o în germană şi toată lumea a repetat-o în germană.

Foc, te iubim,
Foc, îţi mulţumim,
Foc, te respectăm.

Apă, te iubim,
Apă, îţi mulţumim,
Apă, te respectăm.

Mamă Pământ, te iubim,
Mamă Pământ, îţi mulţumim,
Mamă Pământ, te respectăm.

Doamne, te iubim,
Doamne, îţi mulţumim,
Doamne, te respectăm.

În timp ce ne rugam pentru foc, strălucea o lumină clară de soare, şi în timp ce ne rugam pentru pământ păsările cântau minunat.

Rugându-ne la foc, apă, pământ şi la Dumnezeu.

După ce am rostit aceste cuvintele, am condus o meditaţie scurtă pentru a permite Hado-ul plin de iubire şi armonie să se răspândească în întreaga lume. Imediat după asta, am desemnat o direcţie specifică pentru Hado către Israel, iar clopotul bisericii din piaţă a început să bată pentru o binecuvânta această ocazie.

Clopotul a început să bată imediat după rugăciuni

Sunt convins că s-a creat un spaţiu cu o energie minunată, în timp ce gândurile oamenilor adunaţi aici, împreună cu ceilalţi oameni din lume care au susţinut această ceremonie, s-au întâlnit la unison ca un întreg.

La sfârşit, o parte din apa care conţinea Hado-ul iubirii şi al recunoştinţei tuturor, a fost turnată într-un izvor din apropiere, de către Dr-ul Emoto. Hado-ul iubirii şi al recunoştinţei din apă va străbate toate apele din Lichtenstein. Şi restul apei va fi turnată în râul Rin de către echipa din Lichtenstein, astfel acest Hado se va răspândi în toate apele lumii.

Apa care conţinea Hado-ul iubirii şi al recunoştinţei tuturor a fost turnată într-un izvor din apropiere.

Ceremonia din 25 iulie care a fost planificată la Lacul Galileea în Israel a fost amânată pentru o dată nespecificată încă din motive de siguranţă. Cu toate acestea, un grup din Chalice Well în Glastonbury, Marea Britanie, care a vizitat Israelul, a condus o ceremonie cu iubire şi recunoştinţă pentru apă pe malul Mării Mediterane la Tel Aviv. Aş vrea să folosesc această ocazie pentru a exprima aprecierile mele cele mai profunde pentru toţi cei care au răspuns chemărilor noastre şi au transmis iubire şi recunoştinţă tuturor apelor din lume. Vă mulţumim foarte mult.

Azi este a 63-a aniversare a mea. Ieri m-am întors din Tirol în Lichtenstein unde avem un laborator. Înainte de toate, azi primul lucru a fost să merem să vedem un palat care este de vânzare. Cred că Rasmus a plănuit această vizită de plăcere ca şi cadou de ziua mea. Este un loc minunat cu o privelişte minunată. Văd acest loc ca
fiind un loc de cercetare pentru multe lucrări minunate.

Privelişte de la fereastră. Ahhh

Jacuzzi de marmură

Sunt aici peste 10 camere diferite. Clădirea în sine a fost construită de peste 100 de ani, dar interiorul ei a fost complet ref[cut acum 10 ani. Deci, cât de mult ar putea să coste?

Începând cu 6.30 seara, am ţinut o petrecere de ziua mea la Alpenrose, unde am locuit. Rasmus a rostit urarea de început.

Am primit un buchet de flori din partea femeilor de la laborator. În dreapta este Claudia şi în stânga Yukiko.

De la domnul Otake, CEO-ul IHM-ului, am primit o sticlă drăguţă de vin roşu.

De la Berlin, Pinou a venit cu soţia lui care este pianistă. El este un admirator al meu de peste 5 ani.

Elena şi Mateo au venit tocmai din Vicenzia, Italia, zece ore de mers cu maşina. Mateo este preşedintele unei companii de apă minerală, numită Aqua Lissa. Elena este designerul sticlelor de apă. Ei vor fi gazdele la ceremonia de iubire şi recunoştinţă, precum şi la şcoala pentru instructorii Hado din Veneţia anul viitor.

Ea este Minnie Hein, vindecătoare din Peru, fiind ca o membră a familiei lui Rasmus.
Am avut o minunată şedinţă de vindecare cu ea cu cinci ani în urmă.

Acesta este tatăl lui Rasmus, domnul Gaupp. El a fost primul care mi-a organizat seminarul în Austria acum şase ani. Este un expert în a colecta informaţii de tip Hado. Mi-a prezentat mulţi oameni interesanţi şi aparate.

Storm din Viena, Austria. El va organiza seminarul din 12 septembrie în Viena. El se aşteaptă la 3000 de ascultători! A condus opt ore pentru a fi aici.

Şi bineînţeles, Hans Schindler şi familia sa, partenera sa,Hanna şi fiul său, Bernhard.
Ei au venit tot din Viena. La o întâlnire chiar de dinainte, el a fost de acord să publice versiunea germană a cărţii EMOTO PROJECT la compania sa.

Împreună cu domnul şi doamna Kandolf. Domnul Kandolf lucrează pentru Swarovski. Planuim un proiect comun cu ei în curând.

Şi la urmă, un buchet de trandafiri roşii de la biroul din Tokyo.

Am primit o sticlă de rom italian şi o enciclopedie a zilelor de naştere de la Graziella din Elveţia. Ea conduce o companie de închirat maşini.

De la domnul Hazaka am primit shoju meu preferat de tomate şi o bucată de takeda de foarte bună calitate.

În ziua următoare am părăsit hotelul pe la ora 11 dimineaţa şi ne-am îndreptat către un orăşel numit Seefeld în Austria, cu o maşină condusă de Rasmus. Au fost aproximativ 2.5 ore de condus, dar priveliştea era plină de câmpii vaste şi munţi minunaţi, aşa că timpul a trecut repede.

Şi în locul în care am ajuns era un hotel cu un casino. Aici va avea loc seminarul din această seară.

Am dat un interviu departamentului PR al casinoului.

Seminarul a început cu urările directorului casinoului.

Sala de casino a fost plină cu oameni care iarăşi au fost nevoiţi să stea în picioare în spatele sălii. A fost puţin ciudat să-mi susţin prezentarea obişnuită într-un casino.

Dar nu ar trebui să o privesc astfel, ar trebui să fiu fericit pentru faptul că şi oamenii din casinouri sunt acolo pentru a mă asculta atenţi. Lucrurile despre care vorbesc câştigă o acceptare tot mai largă.

Priveliştea hotelului.

Wolfegg este un orăşel frumos care are un izvor termal. Puteţi vedea castelul minunat şi biserica oraşului de pe vârful unui deal.

Hotelul la care am locuit

Minunatele flori din grădină ne-au luat oboseala.

Împreună cu doamna şi domnul Ｚｉｅｈｅｒ, organizatorii seminarului.

Populaţia întreagă a oraşului este de 3500, dar aproximativ 200 au venit la seminar.
Au fost mulţi oameni care au fost nevoiţi să stea în picioare în timpul seminarului.

După seminar am condus o ceremonie a apei la o apă din apropiere.

În serile europene de vară se face întuneric târziu. Ceremonia a început după 10.30 seara.

Dl. Otake a susţinut o prezentare despre HadoScan. Toată lumea a experimentat aparatul cu multă atenţie. Plănuiesc să am acest aparat ca şi material didactic la următoarele şcoli pentru instructorii Hado.

Şi o poză cu toată lumea. Cea din cărucior este Ann, a avut un accident de maşină în drumul spre locul întâlnirii în prima zi. Ea şi-a rănit glezna şi era pe cale să renunţe la a mai participa la şcoală, dar cu ajutorul unui alt student, ea a revenit în mod miraculos la orele noastre. Dumnezeu este mereu cu noi.

În ciuda programului său încărcat, reverendul Matsumura de la templul Shoutoku a venit să ne ofere prezentarea cu tema “Mentalitate japoneză, menatlitate Zen”. El oferă această prezentare începând cu prima şcoală. Prezentarea lui este una dintre favoritele tuturor studenţilor. Cred că învăţăturile budismului japonez intră în inimile multor oameni fără ca aceştia să opună prea mare rezistenţă.

Invitatul de onoare de data aceasta este domnul Kazunari Furuhashi, un cercetător şi promovator al manganului din bambus. Zâmbetul său continuu a câştigat mulţi admiratori la prezentare. Acesta poate fi începutul unui nou curent al mangalului din bambus în Australia.

În a doua seară avem o petrecere la cină. Din cauza numărului mic de participanţi, am avut o petrecere călduroasă, emoţionantă.

Înainte de toate, am ascultat o scurtă relatare din partea lui Debra, una dintre studentele care revine şi care ne-a ajutat să organizăm această şcoală. Fără ajutorul ei nu am fi putut avea un asemenea grup minunat de oameni. Îţi mulţumim, Debra!!

După nişte conversaţii cineva a început să cânte. Cine? – ai putea întreba, desigur, el este conducătorul şcolii! Şi cercul cântăreţilor a început să crească.

Cercul a început să fie tot mai mare.

Cântecul pe care l-am cântat a fost Edelweiss, pentru că am avut un Edelweiss în grup. Pe deasupra ea este de asemenea mama lui Debra. Amândouă au venit să participe la a treia şcoală pentru instructorii Hado din Hawaii. Este a doua persoană din dreapta.

Şi pentru a sfârşi totul cu bine, în final a vorbit Toshiko. Ea este din localitate şi conduce o baie termală într-un hotel. Ea a auzit despre un terapeut care mi-a oferit un masaj, şi pentru că arătam obosit, ea a sugerat la toţi participanţii să transmită energie către mine.

Şi toată lumea a început să transmită energie vindecătoare către mine. Oh, sunt un o atât de fericit!

Am receptat energia tinereţii de la Mamiko şi Yumi din Singapore şi de la Rei, translatorul seminarului.

Şi, de asemenea, promovatorul rugăciunii, reverendumul Matsumura mi-a transmis şi el energie, cu un zâmbet larg pe faţă. Suntem prieteni realmente de 30 de ani.

Şcoala pentru instructorii Hado s-a ţinut la Radisson Resort cu facilităţi excelente, cum ar fi bazin, teren de golf şi teren de tenis. Totuşi, în luna iulie este mijlocul iernii în Australia. Apa din bazin era prea rece ca oamenii să poată înota în ea.

Cu toate acestea cerul era foarte senin şi albastru şi am fost înconjuraţi de ape frumoase. Un loc minunat pentru a învăţa despre apă şi Hado.

A apărut un curcubeu frumos să ne întâmpine în prima zi de şcoală.

Ca de obicei, cursurile au început cu prezentarea mea.

A doua prezentare a fost susţinută de către domnul Otake despre istoria aparatelor de măsurat Hado. Am început introducerea noului aparat HadoScan. Cel care încearcă aparatul este unul dintre studenţi, fizicianul Michael.

A cincea şcoală pentru instructorii Hado a început azi la Radisson Gold Coast, localizat cam la o oră de Brisbane.

De data aceasta au fost 13 studenţi noi şi 2 studenţi care s-au întors. A fost un pic dificil să pregătesc cuvinte despre şcoală de data aceasta, pentru că n-am avut prea mult timp între turneul de seminarii şi începerea şcolii. Cu toate acestea studenţii care au fost acolo au format un grup unit şi pozitiv.

Ultimul oraş din turneul australian este Brisbane. Începând cu Perth, am traversat aproape jumătate din părtea de jos a ţării. Când am aterizat, mi-am dat seama cât de cald este aici. În Perth, Melbourne şi Sydney a fost destul de răcoare, asta mă face să realizez cât de mare este Australia.

De asemenea, pentru că acest oraş este oraşul natal al organizatoarelor seminarului, sala universitară era plină azi. Dacă mă gândesc, seminariile din Australia au mers foarte bine cu 500 de oameni în Perth, 350 în Melbourne, 650 în Sydney şi 500 în Brisbane azi.

Ceea ce necesită multă energie este semnarea cărţilor. De data aceasta am dat autografe o jumătate de oră înainte de seminar şi aproape o oră după seminar. Am un scris destul de urât, dar oamenii îmi mulţumesc pentru autograf. Îmi ridic privirea şi zâmbesc proprietarului cărţii după fiecare semnare şi mereu întâlnesc zâmbete
senine. Aştept aceste zâmbete, deci nu refuz nici o semnare indiferent de cât de obosit aş fi.

Mereu am la mine o stampilă cu Iubire şi Mulţumire cu care ştampilez fiecare carte, alături de autograf. Soţia mea mă ajută la ştampilare de obicei. Autografele pot fi în jur de 200 pe zi şi mâinile mele pot deveni destul de obosite. Deci, am inventat o nouă modalitate de a ţine stiloul. După cum puteţi vedea, acum ţin stiloul ca un
vultur. Asta mă ajută să scot oboseala din degete şi să pot semna cât vreau eu de mult.

Cu toate astea cer înţelegerea oamenilor în a nu personaliza cărţile, din moment ce asta ar lua un timp dublu pentru a semna toate cărţile.

Sydney este unul dintre cele mai mari oraşe din Australia, dar de fapt este pentru prima dată când ţin o prezentare completă aici. Am aşteptat asta. Am dat autografe la două librării mari.
Prima a fost librăria japoneză Kinokunya în Sydney. Acolo erau cărţi în japoneză şi în engleză, deci am fost foarte fericit.

La semnarea cărţilor. Mereu ţin un discurs scurt sau o sesiune Q&A (întrebări şi răspunsuri) pentru a mă ocupa de cititori.

Cealaltă librărie la care am mers ADYAR, este o librărie specializată pe cărţi spirituale. Au fost mai mult de 200 de oameni, am ţinut un discurs scurt, am dat multe autografe şi am răspuns la multe întrebări.

Seminarul care a fost ţinut la Centrul Masonic a fost plin până la al doilea nivel.

Şi ovaţiile în picioare de la sfârşit… Sunt un om atât de fericit!

A doua zi m-am dus să vizitez biroul din Sydney al Hay House, editura care publică Mesajul apei vol.3. Leon, administratorul, a scris el însuşi 9 cărţi despre vise. M-am simţit bine în timpul vizitei.

Am avut un semniar în Melbourne şi anul trecut. Ultimul seminar a fost organizat de către grupul Pranic Healing, condus de dr. Hazel, deci am putut vorbi despre orice.

Deşi au fost mai mulţi oameni serioşi de data asta, au fost câţiva care nu au înţeles engleza mea săracă.

Dacă vorbesc în engleză nu am nevoie de translator, deci durata seminarului scade cu 50%, dar calitatea probabil nu e la fel de bună. Deci să iau în considerare durata sau calitatea conţinutului seminarului? Este o alegere grea.

Ca de obicei, am avut un interviu la o revistă, apoi un interviu documentar după seminar. Rolul meu este acela de misionar al apei; pe cât posibil nu refuz interviurile. Din cauza asta, oriunde merg, nu am timp pentru a vizita locurile.

Interviu pentru o revistă, înainte de seminar

Lăsând în urmă vremea urâtă din Noua Zeelandă, am zburat 7 ore jumate până în oraşul vest-australian Perth.
Azi încep seminariile din Australia conform următorului program:
7 – Perth
9 – Melbourne
11 – Sydney
13 – Brisbane
14–18 – Şcoala pentru instructorii Hado în Gold Coast

Conducătoarele turneului sunt Ann şi Faye, două femei care au organizat seminariile mele pe coasta de est anul trecut.

Înainte de seminar, un vârstnic aborigen a venit să mă vadă şi mi-a adus şi nişte cadouri. Sunt întâmpinat de diferite persoane indigene oriunde merg. Mesajul apei despre care vorbesc eu, trebuie să fie foarte asemănător cu ce au fost ei învăţaţi de către poporul lor.

Au venit mulţi oameni în acest teatru frumos. Seminarul din Australia a început cu bine.

Acesta este Lawrence, instructor Hado din a treia şcoală. El are doar 33 de ani dar este profesor Reiki în Perth şi a scris şase cărţi cu acest subiect. Ne-a ajutat de asemenea şi cu transportul în Perth. L-am invitat să fie unul dintre membrii de comitet al instructorilor Hado şi el a acceptat bucuros.

Este de asemenea pentru prima dată când vizitez Noua Zeelandă. Când eram tânăr, unul din visele mele a fost să vizitez acastă ţară. Am aşteptat foarte mult să ajung aici. Deşi în Wellington era mijlocul iernii şi era şi furtună. A fost ca o zi grea în Islanda sau ceva de genul acesta.

Cu toate acestea, fanii apei din Wellington m-au întâmpinat cu căldură, cumpărând cele 500 de locuri din sala de teatru, cu două săptămâni înainte de seminar.

Teatrul s-a umplut imediat după ce s-a deschis uşa.

Înainte de seminar a fost prezentat un film documentar, echipajul a intrat pentru un
interviu. De fapt au fost două grupuri diferite acolo.

Unul dintre bărbaţii din echipă era un bărbat maori, local. Întotdeauna am avut o admiraţie faţă de oamenii maori, de când jucam rugby pe vremea când eram student. În acea vreme, cea mai bună echipă de rugby era All Blacks din Noua Zeelandă care avea mulţi jucători maori.

El m-a salutat cu sărutul nasului folosit de maori pentru salut.

A fost pentru prima dată când am vizitat Malaezia, dar poate din cauza faptului că mulţi dintre conducătorii acestei ţări au avut relaţii bune cu Japonia, am văzut multe semne japoneze în aeroport, în gări, şi alte semne prin oraş. Locul părea prietenos pentru un japonez.
De asemenea, şi la seminarul meu au venit mulţi japonezi.
În fotografia de mai jos sunt eu conducând prezentarea în limba engleză.

După cum puteţi vedea, a venit şi un grup de japonezi cu produse alimentare organice la seminar.

Toată lumea m-a ovaţionat în picioare la sfârşit. De asemenea au venit şi nişte călugări tineri.

Am ţinut o petrecere mai târziu şi m-am simţit bine cu oamenii din Malaezia. Aici s-a născut ideea de a înfiinţa o filială pentru grupul Hado malaezian.

Seminariile din Singapore şi Malaezia au fost organizate de Manami Yukawa care a organizat ceremonia memorială de aniversare a unui an de la tsunami-ul din Phuket,

din 26 decembrie anul trecut. Ea ţine cursuri bazate pe metoda Shichida în Malaezia. Este o femeie tânără, dar am fost impresionat de dedicaţia şi acţiunile pe care le realizează pentru pacea lumii.

Înaintea seminarulul din Singapore am luat masa la un restaurant drăguţ dintr-o grădină botanică faimoasă.

Seminarul a avut loc într-un loc care a fost construit recent. Am ţinut tot discursul în limba engleză, mă gândesc oare cum l-a primit publicul…

Am dat autografe, după seminarul în limba engleză.
Am fost uşurat când am aflat că majoritatea oamenilor au înţeles aproape tot ceea ce am prezentat la seminar. Femeia în uniformă albastră este Manami.