Ieri am plecat de la hotel la ora 6:20 dimineaţă şi m-am urcat în avionul spre Miami a 8:30.Am ajuns în Miami puţin mai devreme decât ne-am aşteptat. Dar, totuşi, pentru că la vamă au fost probleme cu calculatorul, am fost nevoiţi să aşteptăm la rând timp de o oră. Asta ne-a făcut să pierdem avionul spre Puerto Rico şi se făcuse
deja ora 9 seara când, în sfârşit, am ajuns la aerorportul San Juan. Eram deja cam obosit.

Par a fi tot mai multe pribleme cu calculatoarele la vama americană, în ultima vreme. Am mai trecut prin situaţii similare de câteva ori. I-am spus ofiţerului de la vamă, să încerce calculatoarele japoneze, data viitoare.
Am fost plăcut surprins să văd frumoasa plajă a Mării Caraibelor, când m-am trezit în această dimineaţă.

Aveam şi un interviu la televiyiune dimineaţa devreme. Soţia mea a rămas la hotel. Fotografia de mai sus a fost făcută de ea. Ceasul arată ora 7:45 dimineaţa. Da, încă o dată a trebuit să mă trezesc la ora 6 pentru a fi la postul de televiziune la ora 7.

M-am întors la hotel pentru micul dejun, după care am participat la o conferinţă de presă la Lawyers’ Hall, care a început la ora 10:30. Doamna din stânga mea este Hiromi Shiba, ea locuieşte în Puerto Rico de 20 de ani. În dreapata mea este instructoarea Hado, Carmen. Iar cel de lângă ea este un artist local faimos care a creat un poster foarte frumos, cu cristale de apă.

Ne--am pus amândoi autograful pe poster.
El s-a oferit să doneze tot profitul pe care-l va obţine de pe urma acestui poster,
proiectului EMOTO.

După un prânz rapid după conferinţa de presă, am vizitat o şcoală elementară care se afla cam la 30 de minute depărtare. Acolo mă aştepta ceva minunat.

În primul rând, în momentul în care am intrat în şcoală, am observat pe perete un poster. Am fost surprins de fotografiile şi cuvintele de pe acel poster.

Era scris: apă te iubim, te apreciem, şi avem grijă de tine şi erau şi nişte cuvinte de bun venit adresate mie cu ocazia venirii mele în Spania.

Ccopiii care mă aşteptau

erau adorabili

Fiecare avea o bucăţică de hârtie cu o întrebare pentru mine. Întrebările erau simple, totuşi, foarte profunde. Prima întrebare a fost “de ce trebuie ca noi să avem grijă de apă?”

După aceea, mi-au arătat o ceremonie de rugăciune pentru apă pe care ei o fac în fiecare zi. Pe un poster cu cristale de apă era aşezat un vas cu apă .

După aceea, mi-au arătat o ceremonie de rugăciune pentru apă pe care ei o fac în fiecare zi. Pe un poster cu cristale de apă era aşezat un vas cu apă .

Am transmis cu toţii sentimetele noastre apei. Au rostit cu toţii “apă, te iubim, apă îţi mulţumim, apă te respectăm”.Am fost foarte mişcat de toate acestea şi am simţit cum ochii mi s-au umplut de lacrimi.

După rugăciunea pentru apă, Carmen, soţia mea şi cu mine, am împărţit copiilor autocolante cu cristale de apă, pe care să şi le lipească pe frunte.

Una dintre mămici, şi-a lipit şi ea unul pe frunte.

Erau acolo mostre de apă din diferite locuri pe care le colectaseră copiii. Ei se roagă
şi la această apă în fiecare zi.

O fotografie cu părinţii şi învăţătorii. Cea din stânga mea este directoarea şcolii. Aş fi vrut ca acei profesori de fizică japonezi care critică faptul de a introduce în şcoli ceva ce nu a fost demonstrat ştiinţific, să fi experimentat şi ei aceste momente. A fost o oră foarte emoţionantă, atât pentru mine, cât şi pentru copii.

Împreună cu ofiţeri ai poliţiei naţionale, care m-au esccortat până la ieşirea din ţară, la aeroportul Bogota.
Verificarea la intrarea şi ieşirea din ţară, de la biroul de imigrară, a fost aranjată ca şi pentru un VIP. Cu toate acestea, mi-am dat seama că nu voi avea nevoie de escortă data viitoare, pentru că această ţară este foarte sigură şi cred că mă voi bucura de puţin timp pentru a mă plimba singur prin împrejurimi.

În plus, instructorul de la cea de-a treia şcoală pentru Instructori Hado, Michael, ni s-a alăturat pe parcursul şederii noastre în Columbia. El a venit din Toronto, Canada.

Este un bărbat puternic şi este şi burlac, astfel că îl voi putea invita data viitoare cu mine şi va putea fi şi garda mea de corp.

Deci, vizita în Columbia a fost o experienţă foarte satisfăcătoare şi plină de învăţăminte.
Vizita a început cu un mic-dejun cu prima-doamnă, şi s-a încheiat cu un prânz cu preşedintele. Cele patru seminarii dintre aceste două evenimente au avut în total 2000 de participanţi şi am avut peste 10 interviuri importante cu mass-media.

La această vizită în Columbia, am simţit din plin manifestarea energia apei.
Viva Colombia, muchas, muchas gracias!

Cele mai bune experienţe din vizita în Columbia ale d-lui şi d-nei Emoto.

Prima dată când soţia mea a purtat colierul cu smarald de Columbia a fost la
prânzul la care am fost invitaţi de acest bărbat. Deci, cine este acest domn? Este
preşedintele Columbiei, preşedintele Uribe.

Bineînţeles că vreau şi eu o să fac o fotografie cu el. Preşedintele şi-a pus, cu
blîndeţe, braţul în jurul soţiei mele.

Preşedintele a ascultat cu interes scurta mea prezentare.

Împreună cu Mininstrul Mediului.

Preşedintele a fost interesat de ideile mele cu privire la purificarea apei, după
prânz, la un ceai. Aveam la dispoziţie o oră de discuţii, care însă, s-a prelungit cu 45
de minute. Am simţit că a fost o discuţie productivă.

Fotografie împreună cu toţi, soţia mea este singura care se uită la propriul aparat de
fotografiat.

Un câine care era la locuinţa preşedintelui.
Soţia mea a fost mustrată de către ofiţerul de pază, imediat după ce a făcut această
fotografie.

Am fost să vizităm clinica d-rului Santiago.
El este un cercetător în energia geometriei.
Am sentimentul că vom putea lucra la ceva împreună, în vii

O fotografie pentru o revistă, în curtea clinicii.
Pentru că sunt un cercetător al apei, deseori mi se cere să fiu fotografiat alături de apă.

Am avut sala plină la ultimul nostru seminar în Columbia.

Noaptea s-a încheiat cu călduroase ovaţii în picioare din partea publicului.

30 martie este ziua de naştere a soţiei mele, astfel că ne-am dus la o bijuterie
locală pentru a-i cumpăra un cadou de ziua ei. În această fotografie este şi
directoarea magazinului de bijuterii.

I-am cumpărat un colier cu smarald columbian, a fost pentru mine o mare
hotărâre pe care am luat-o. Acesta ar trebui să o ţină fericită pe soţia mea pentru
încă 10 ani de zile.

Din nou, jurnal cu fotografii. Din Columbia am plecat în Cali unde am condus o ceremonie de
rugăciune şi un seminar.

În 26 martie am ajuns în aeroportul din Cali.

Poliţia naţională din Cali ne aştepta la aeroport pentru a ne escorta. Au mers tot drumul lângă maşina
noastră cât am traversat oraşul Cali.

Cali este locul de naştere al doctorului Julio.
Frumoasa orhidee era expusă în holul de aşteptare din clinica sa.

Faţa unei fiinţe umane(?) pe un copac care se află peste drum de clinică

Cu sergentul de pază.

un izvor la rezervaţia naturală din afara oraşului Cali.
Am realizat o ceremonie a apei aici.

Cei doi poliţişti care ne-au escortat, s-au rugat împreună cu noi.
Am fost mişcat de gestul lor.

De pe vârful dealului, se vede oraşul Cali.
Majorutatea clădirilor montane sunt locuinţe ilegale.

Soţia mea iubeşte câinii.

Seminarul din Cali a început la ora 8 pm.

Au venit aproximativ 600 de oameni, dar calculatorul şi proiectorul nu au fost compatiblile cu
instalaţia de acolo! A trebuit să vorbesc timp de o oră, fără a putea arăta imagini. În final, am putut
vedea imaginile, dar fără sonor. Astfel că, mi-am interpretat partea la karaoke şi am încercat să
rezolv cu bine lucrurile. Dar au fost două ore şi jumătate obositoare şi stresante.

Dr. Emoto a plecat din Mexic spre Columbia în data de 23 martie. Va rămâne acolo până în data
de 30. Programul lui este în continuare foarte încărcat. De aceea asistenta lui vă va împărtăşi
câteva dintre fotografii şi comentarii la ele.

Primul lucru pe care l-am făcut în Columbia, a fost să iau micul dejun cu prima doamnă.
În acesată fototgrafie, ea se uită la versiunea pentru copii a cărţii Mesajul Apei.
Este o persoană adorabilă.
Cel din dreapta este doctorul Santiago, persoana care a făcu ca acest mic dejun să devină
realitate.
El este, de asemenea şi doctorul familiei preşedintelui.

Prima doamnă ascultând conferinţa mea, înregistrată pe PC.
Cea din mijoc este translatoarea noastră, d-na Yaguchi, iar cel din stânga este ambasadorul
Japoniei, dl.Hayashi.

O fotografie cu prima doamnă şi cu ambasadorul Hayashi.
Al doilea din stânga este dr. Julio, cel care a venit la seminarul meu din Florida şi m-a invitat în
Columbia.

Cu o jucărie pufoasă care era pe canapeaua primei doamne.

Dând un interviu telefonic unui ziar din Cali (următoarea nostră destinaţie), de la biroul primei
doamne.

Oraşul Bogota, capitala.
Oamenii erau toţi prietenoşi şi oraşul era sigur.
Atmosfera era complet diferită faţă de informaţiile pe care le primisem de la ministerul japonez
de externe.
Probabil că informaţiile lor sunt vechi de 5 ani.

Am avut numeroase interviuri, inclusiv emisiuni la radio şi TV.
Unul dintre interviuri a fost la o emisiune televizată, live timp de o oră.
Cel din mijloc este dl.. Muramatsu, care locuieşte în Columbia de 42 de ani.

Rasmus de la laboratorul nostru din Lichtenstein, care vorbeşte spaniola, a dat şi el câteva
interviuri.
Am fost impresionat de spaniola lui.

Au venit cam 1100 de oameni la seminarul din aceeaşi seară, din data de 25.

La sfârşitul seminarului, am cântat cu toţii marea invocaţie, în japoneză şi ne-am rugat pentru
pacea lumii.

Seminarul s-a încheiat cu ovaţii în picioare.

În data de 26, împreună cu vreo 30 de persoane de la departamentul de apă, am fost să vedem
sursa de apă.

Mi s-a oferit ocazia de a conduce o ceremonie a apei, acolo.

Vă rog să-mi permiteţi să vă prezint câteva fotografii şi comentarii din partea d-lui Emoto. Următoarele fotografii sunt de la Forumul Mondial al Apei care a fost organizat de UNESCO în data de 20 martie şi câteva fotografii de la excursiile din Mexic.

La Forumul Mondial al Apei pentru Copii sponsorizat de UNESCO, care a avut loc la
stadionul Mexic Olympic, în data de 20 martie.


Au participat aproximativ 100 de copii din toată lumea.


Printre ei, au fost şi 7 copii din Japonia.


După forumul pentru copii, ne-am dus la piramidă.
Prima excursie din acesată călătorie


M-am comportat din nou prosteşte.


Împreună cu toţi. Din partea stângă: insturctorul hado din Mexic, Antonio, Michiko
Hayashi, eu, soţia mea, soţia lui Antonio şi Hazaka, preşedintele IHM

Mulţi oameni urcau în vârful piramidei. Toţi am încercat să urcăm, dar am renunţat din
cauza numărului mare de oameni.


În afară de piramida Soarelui, mai există, de asemenea şi piramida Lunii. Şi acolo
erau o mulţime de oameni. Mâine va fi sărbătoarea echinocţiului de primăvară, astfel
că vor fi aproximativ 600.000 de vizitatori.


După ce am fost la piramide, Antonio ne-a invitat pe toţi la un restaurant unde se
serveau fructe de mare delicioase. În mijloc se află Chieko Takenishi, un translator
voluntar care ne-a ajutat pe parcursul şederii nostre aici.

Când am ieşit din restaurant, ne-am dat seama că acesta se afla la numărul 330, la fel ca şi ziua mea de naştere, 30 martie. Am fost cu toţii surprinşi, în special pentru că tocmai sărbătorisem mai devreme ziua de naştere.

După ce am făcut fotografia de dinainte, ne-am uitat la restaurantul de alături şi am
avut o nouă surpriză. Semnul restaurantului, penele de vultur înconjurate de un cerc,
este şi simbolul familiei Emoto.

Dl. Hazaka mi-a adus acest cristal frumos ca suvenir de la piramidă. Acesta este în forma de două piramide puse împreună. Aceasta este exact forma care am crezut întotdeauna că este cea mai potrivită pentru un cristal de apă. Aş vrea să folosesc acest cristal la următorul meu seminar.

Noaptea trecută, în data de 18, am avut un seminat obişnuit de la ora 8 la ora 9. Azi am avut un seminar lung (patru ore) de la ora 5:30, la world trade center. Au venit cam 600 de oameni la seminarul din data de 18 şi cam 60 la seminarul lung de astăzi.

Acest seminar a avut loc în aceeaşi sală ca şi data trecută când am fost aici, în luna noiembrie, însă atunci au venit cam 1200 de oamnei să mă asculte. Am fost surprins să văd atât de mulţi oameni atunci. Probabil că aceasta s-a datorat faptului că foarte mulţi dintre ei tocmai văzuseră filmul What the Bleep, care pe vremea aceea făcuse mare vâlvă.

Când mă gândesc la costul biletului de intrare, sunt şi mai surprins de numărul mare de oameni care au venit la seminar. Biletul de intrare la seminarul obişnuit costa cam 500 peso (aproximativ 50 $), iar la cel lung 1300 peso. În Japonia, seminarul obişnuit costă cam 2000 până la 3000 de yeni japonezi, astfel că aici este cu mult mai scump. Mă întreb dacă acest lucru înseamnă că economia Mexicului a devenit mai puternică.

De data aceasta, pentru seminariile din Mexic, am adus un film cu cristalul de apă care a ascultat imnul naţional al Mexicului. În plus, le-am putut arăta oamenilor şi cum creşte cristalul pe măsură ce ascultă muzică. Imaginea vizuală şi muzica sunt atât de frumoase, că nu cred că trebuie să fii mexican ca să te emoţionezi.

Azi am decis să le arăt acest film înainte de a vorbi. Imediat ce cristalul a apărut pe peliculă, toată lumea s-a ridicat în picioare şi l-a privit cum creşte. Când s-a încheiat, am primit o rundă mare de aplauze. Am fost foarte emoţionat de acest moment.

Toată lumea s-a ridicat în picioare în timpul intonării imnului naţional. Un moment emoţionant.

De fapt, am adus un film similar şi cu imnul Japoniei, dar pentru că era nici un japonez în public, nu l-am prezentat şi pe acesta. Totuşi, chiar dacă l-aş fi arătat în Japoinia, este trist să recunosc că nu cred că s-ar fi ridicat prea mulţi oameni pentru a aplauda.

Cu emoţia din ziua precedentă încă prezentă în suflet, mi-am început runda de inteviuri de a doua zi, dimineaţa devreme la diferite posturi de radio, tv, şi ziare, programate de Claudio.

Cu frumoasa gazdă a unui program de televiziune, după interviu.

Acest program încărcat a continuat până la ora 19, oră la care era programat workshop-ul. Incluzând interviul de la hotel, am dat în total 15 interviuri. Claudio este foarte priceput în utilizarea mass-mediei.

Începând cu ora 7, în data de 17 a avut loc evenimentul principal, seminarul de o oră şi jumătate la Forulmul Apei.

La început, a fost pregătită o sală pentru 50 - 60 de oameni, dar apoi aceasta s-a transformat într-o cameră pentru 100 de persoane, apoi înr-una de 400. Cei de la departamentul administrativ au spus că aceasta s-a petrecut deoarece au venit mai mulţi oameni la seminariile mele decât se aşteptau ei.

Totuşi, în final, au fost în total vreo 120 de oameni. Cred că a fost o mică problemă cu faptul că seminarul a început la ora 7 dupăamiaza. După cum am mai menţionat, nu foarte mulţi localnici au avut şansa de a participa la acest seminar. Şi se pare că majoritatea cererilor de participare au venit din partea lor.

Bineînţeles că numărul de oameni nu contează atât de mult pentru mine. Eu consider că cel mai important lucru a fost faptul că mi s-a dat ocazia de a participa şi a vorbi la Forumul Modal al Apei, care se ţine numai o dată la trei ani. Iată ce am spus:

„Acum trei ani, am avut, de asemenea, ocazia de a vorbi la cel deal treilea Forum Mondial al Apei în Kyoto. Acea zi a fost ziua de 21 martie, ziua în care a început războiul din Iraq. Datorită acestui fapt, mass-media a fost integral interesată de veştile despre război, iar interesul pentru Forumul Apei a fost lăsat deoparte. Cam cu o lună de zile înainte de asta, s-a născut primul meu nepot. Am devenit foarte îngrijorat când m-am gândit la viitorul lui. De atunci, am început să mă gândesc în mod concret pace în timp ce călătoream prin lume.

Au trecut trei ani de atunci, iar acum stau în faţa dvs. din nou la Forumul Apei. Ieri au fost alte ştiri depspre faptul că armata americană a început unul dintre cele mai mari atacuri împotriva forţelor anti-guvernamentale. Ca şi cum ar sfida această întâlnire în care oameni din toată lumea s-au adunat cu speranţe de pace, prin intermediul apei. Pur şi simplu nu înţeleg de ce astfel de dezastre au trebuit să aibă loc.

Mi-am tot repetat, în diverse locuri, la momente diferite: că suntem cu toţii apă, întreaga existenţă depinde de apă. Caracteristica naturală a apei este vibraţia şi rezonanţa, în consecinţă şi iubirea şi recunoştinţa. Pentru a lăsa copiii în lume, acum, eu voi împărţi gratuit versiuni ale cărţii pentru copii Mesajul Apei, la 650 de millioane de copii din toată lumea în următorii 10 ani.” am spus eu pentru a însufleţi seminarul.

Bineînţeles că am primit o rundă de aplauze din partea publicului, dar am fost descurajat de veştile referitoare la
situaţia Iraq-ului. Am plecat din sală în acea zi spunându-mi că voi munci din greu timp de încă trei ani, până la aurmătoarea ediţie a Forumului Mondial al Apei şi mă voi întoarce din nou, să verific nivelul păcii în lume.

După cum v-a spus asistenta mea d-şora Ichise, săptămâna trecută a fost foarte încărcată. În după-amiaza zilei de 14 martie am zburat din Cairo şi trecuse deja de ora nouă în aceeaşi seară când am ajuns la un hotel în Frankfurt. Avionul de a doua zi dimineaţa era la 9:30, un zbor de 11 ore şi jumătate până la Houston. Există zbor direct de la Frankfurt în oraşul Mexic, dar acel avion era plin, astfel că am fost nevoiţi să luăm avionul care
avea tranzit prin Houston. Pe lângă asta, avionul Continental pe care îl luasem, a avut două ore întârziere datorită unei defecţiuni tehnice, astfel că a trebuit să aşteptăm în total cinci ore în aeroport înainte de a putea zbura încă două ore şi jumătate până în oraşul Mexic. Când am ajuns la hotelul din Mexic, era deja trecut de ora 11 noaptea. Astfel că am făcut o călătorie de 20 de ore, până în Mexic.

În ziua următoare, pe data de 16 la ora 11 dimineaţa, a avut loc ceremonia de deschidere a Forumului. Am ascultat cu emoţie discursul prinţului imperial al Japoniei.

Deschiderea celui de-al patrulea Forum al Apei.
A treia persoană din partea dreaptă este prinţul Japoniei


Mass-media venise din toată lumea


O cuvântare a prinţului Japoniei

A fost ceva diferit în a avea ocazia să-l aud pe prinţul Japoniei vorbind ăeste hotare. Am fost mişcat şi m-am simţit mândru. A vorbit în limba engleză dar vocea lui era încrezătoare, a fost o experienţă extraordinară pentru mine.

Au mai fost şi alţi oaspeţi iluştri care au luat cuvântul acolo. Dar, din păcate, din cauza securităţii foarte stricte, a costului foarte ridicat al biletului de intrare (cam 300 $) şi a dificultăţii de a obţine un bilet de participare, majoritatea localnicilor nu au avut posibilitatea de a participa la acest eveniment. Am simţit că această situaţie ilustrează într-un fel cea mai mare problemă a societăţii noastre, ţinând cont de faptul că acest eveniment ar fi
trebuit să atribuie apei, o reprezentare a păcii.

După aceea am mers în parcul Chapultepec care se afla la 10 minute distanţă.

Mulţi nativi ai acestei ţări, poporul Hopi din Arizona, poporul local, vizitatorii şi mass-media adunaţi în faţa anticului monument după cum vedeţi în fotografie au realizat spectacole de dans, interpretare de cîntece şi muzică.

Un inteviu, imediat după ceremonie

V-am scris deja despre motivul pentru care am fost acolo, în jurnalul meu din 22 octombrie 2005, la fel ca şi în jurnalul din 6 martie 2006. Vă rog să citiţi şi nota de informare care a fost trimisă oamenilor de către secretarul general al Proiectului Iubire şi Recunoştinţă faţă de Apă.
--------------------------------------------------------------------
DANS TRADIŢIONAL EXTRAORDINAR
RESPECT FAŢĂ DE APĂ ŞI FAŢĂ DE VIAŢĂ

UN ISTORIC HOPI – CEREMONIE DE DANS AZTEC
Celebrarea APEI

ora 12:00
Joi 16 martie

MUZEUL ANTROPOLOGIC DIN APROPIEREA
PARCUL CHAPULTEPEC
ORAŞUL MEXIC
--------------------------------------------------------------------

Tupele de dans Mexicas, Otomies, Teotihuacanos, din Amatlan de
Quetzalcoatl, Mazahua Women, grup de dans tradiţional din
Tenochtitlan (Mexic City) vor fi prezenţi pentru a-i primi într-un mod ceremonial,
pe alergătorii Hopi care aduc mesajul RESPECT FAŢĂ DE APĂ ŞI FAŢĂ DE VIAŢĂ
la cel de-al patrulea Forum Mondial al Apei.

Hopi au adunat apă din toată lumea pentru a o aduce în
Mexic în cursa de alergare. Apa va fi înmânată în mod ceremonios femeilor native
care sunt păstrătoare ale apei în Mexic.

--------------------------------------------------------------------
O ÎMPREUNARE A MULTOR CULTURI DIN REPECT PENTRU APĂ ŞI VIAŢĂ
PARCUL CHAPULTEPEC 16 MARTIE

DANSURILE AZTECE ÎNCEP LA ORA 11:00 am
CEREMONIA APEI LA ORA 12:00

În faţa monumentului Chalchihuitlicue
--------------------------------------------------------------------

Din cauza spiritului pur al iubirii şi recunoştinţei care recunoaşte apa ca fiind
însăşi esenţa vieţii, această întrunire, a adus împreună oameni din toată lumea, care
au aceeaşi gândire şi simţire. Intenţia puternică şi mesajul plin de sentiment al acestei
rugăciuni va fi marcat de prezenţa d-lui Masaru Emoto care a dăruit lumii o înţelegere
clară şi dovedită a faptului că apa nu numai că răspunde la gândurile şi rugăciunile
noastre, dar se şi transformă în cristale în formă de bijuterii, care regenerează şi
vindecă.
Cerem tuturor oamenilor din întreaga lume să se alăture acestor alergători,
dansatorilor tradiţionali, d-lui Emoto şi tuturor celor prezenţi, într-o RUGĂCIUNE DE
RECUNOŞTINŢĂ FAŢĂ DE APĂ
Când ne vom uni cu toţii gândurile simultan, în toată lumea, vom şti că fiecare
picătură de apă va tresări de bucurie.

--------------------------------------------------------------------
DE MII DE ANI, OAMENII DIN TOATE CULTURILE AU RESPECTAT APA
--------------------------------------------------------------------

Grupurile de dansatori care ne sunt gazde au urmat căile tradiţionale ale poporului
lor şi vor veni din patru state pentru a-i primi pe HOPI şi vor aduce cântecele,
dansurile şi ofrandele lor, zeului Apei TLALOC. Ei doresc ca alergătorii Hopi şi
strămoşii lor să aibă o primire corespunzătoare şi să se asigure că apa este primită
într-o manieră sfântă de Mexicanii tradiţionali. Aceasta a devenit o parte a istoriei
verbale a Mexicanilor – atunci când Ruben Saufkie Sr., coordonator al cursei HOPI, a
fost recent în Mexic, el a fost invitat să vorbească la un cerc de dans al Mexicanilor. El
a vorbit despre scopul şi motivul întemeierii cursei de alergare Hopi şi toţi l-au primit
cu inima deschisă, după care a încept să picure o ploaie uşoară, care a binecuvântat
întregul grup şi florile după spectacolul de dans. A plouat numai în acea zonă a
oraşului şi exact în mijlocul celui mai uscat sezon al anului. Acesta a fost un semn
pentru toţi că această cursă de alergare este foarte importantă şi că spiritul apei
doreşte ca ei toţi să-i sprijine pe HOPI în efortul lor. Alergătorii Păcii şi ai Demnităţii
şi cei de la Cuauhtemoc şi-au oferit şi ei ajutorul şi spijinul.
Grupul de dans tradiţional Xolalpan Teopanacazco din Teotihuacan, precum şi alte
grupuri din tradiţiile Azteca - Mexica - Teotihuacana şi Otomi s-au oferit să-i
primească în mod ceremonios pe alergătorii HOPI, pe strămoşii lor şi pe dansatorii
vulturi împreună cu Spiritul Apei, mesaj adus în faţa Muzeului Tlaloc la Muzeul de
Anthropologie din oraşul Mexic în data de 6 martie la ora prânzului. Dansul începe la
ora 11:00
Multe culturi vor fi prezente în acea zi aici şi altele se vor alătura
acestei iniţiative mondiale astfel încât, simultan vom putea sărbători
darul pe care îl reprezintă apa şi faptul că noi, tot apă fiind, suntem
împreună. Fiecare exprimându-şi propriul mesaj din inimă
plin de recunoştnţă, rugăciune şi respect faţă de Spiritul care este Viaţa însăşi,
APA.

--------------------------------------------------------------------
După cum aţi citit mai sus, reprezentantul nostru, dl. Masaru Emoto a fost invitat la
Ceremonia Apei, care va avea loc Joi la prânz, în data de 16 martie ora locală.
El a fost, de asemenea, rugat să conducă Rugăciunea pentru Apă,
pe care noi o rostim în timpul Ceremoniei noastre, pentru a trimite Iubire şi
Recunoştinţă Apei.
Apă, te iubim.
Apă, îţi mulţumim.
Apă, te respectăm.
Dacă puteţi trimite energia Iubirii şi Recunoştinţei în locul în care va avea loc
Ceremonia, (Parcul Chapultepec în Mexic City) organizat de Hopi, Azteca,
Otomies, Teotihuacanos, vom aprecia foarte mult.
**********

„Tocmai am venit din Egipt. Şi oamenii de acolo au rezonat cu cristalele mele de apă. Acolo am înţeles pentru prima dată că apă, în limba arabă este maya. Şi în acesată ţară, există piramide şi a fost o zonă Mayană. Se pare că apa se răspândeşte prin lume ca un semiconductor.

Acum, haideţi să rostim următoarele, într-o stare de unitate:

Agua te amamos (apă, te iubim)
Agua te las gracias (apă, îţi mulţumim)
Agua te respectamos (apă, te respectăm)”

Am citi aceste cuvinte de pe biletul pe care le aveam scrise în limba spaniolă şi le-am repetat de 3 ori. Ceremonia se apropia de sfârşit şi muzica şi cântecele au început să se audă mai tare. În acel moment, cineva a început să strige, în timp ce arăta spre cer: „Priviţi, un vultur!!”

(iată imaginea)

Ne-am uitat în sus şi am văzut un vultur graţios care se rotea lin deasupra noastră. S-a rotit deasupra noastră de şase ori, după care a zburat înspre vest. Pentru mine, acesta a fot un semn că el ne-a susţinut de pe cer şi s-a asigurat că Dumnezeu din ceruri a auzit rugile noastre. Am fost mişcat de acest eveniment şi nu miam putut opri lacrimile care-mi umpluseră ochii. Cineva a spus: „acesta este un miracol, nu am văzut niciodată un vultur în mijlocul acestui oraş!”

Una dintre primele întâlniri de acest fel din istoria recentă, a diferitelor triburi native americane, a fost catalizată de apă. Astăzi va fi o zi memorabiă în acest sens. Eu cred că această zi a marcat ziua în care poporul nativ s-a adunat împreună pentru a împărtăşi cunoaşterea şi înţelepciunea strămoşilor lor, celorlalţi oameni, care au fost poate puţin prea secularizaţi în ultima vreme. Tot astăzi a fost ziua în care mi-am promis că voi ajuta în orice fel voi putea, pentru a aduce diversele triburi ale acestui ţinut împreună, pentru ca ei să fie misionari ai apei.

Aş dori să-mi exprim emoţia şi recunoştinţa faţă de Ruben care a alergat cu succes din Arizona până în Mexic. De asemenea, faţă de Vernon şi faţă de toţi ceilalţi suporteri ai acestei curse, vă mulţumesc foarte mult.

Sunt unul din asistenţii d-lui Emoto, vă scriu din partea lui. Dr. Emoto a fost foarte bine primit la cel de-al patrulea Forumul Mondial al Apei care are loc acum în oraşul Mexic. Este posibil ca dvs. să fi auzit despre acest forum din mass-media, dar sa ştiţi că oameni cum ar fi prinţul Japoniei au vorbit la acest eveniment. Pentru că programul d-lui Emoto este foarte încărcat, o perioadă nu va avea timp să-şi scrie jurnalul. Astfel că ne-am gândit să vă împărtăşim măcar fotografii cu nişte scurte comentarii, deocamdată.

Deschiderea Celui de-al patrulea Forum al Apei.
A treia persoană din partea dreaptă este prinţul moştenitor al Japoniei

Au venit oameni de presă din toată lumea.

O cuvântare a prinţului moştenitor al Japoniei

Ceremonia a început atunci când alergătorii Hopi s-au adunat în parcul Chemnanga.






Un inteviu imediat după ceremonie

în timpul ceremoniei

în holul biroului unei publicaţii locale, la un interviu

Am nevoie să fac ghiduşii, cu programul meu foarte încărcat.
cartea pe care o ţin în mână este versiune spaniolă a “Mesajului Ascuns în Apă”, care
se vinde foarte bine în Mexic.

La hotelul la care am locuit. Pentru că mulţi oameni importanţi din toată lumea erau
cazaţi aici, securitatea a fost foarte strictă pentru a elimina orice ameninţare teroristă.


După un interviu televizat, împreună cu frumoasa reporteriţă.






Toată lumea s-a ridicat în picioare când s-a intonat imnul naţional al statului Mexic.
A fost un moment emoţionant.

Din cauza furtunii de zăpadă, aeroportul din Munchen a fost închis timp de o oră, în data de 10 martie, iar zborul de Frankfurt a avut cam două ore întârziere. Am fost să mă întâlnesc cu soţia mea la Frankfurt, care fusese în vizită la fiica noastră în Amsterdam, de unde urma să luăm împreună avionul spre Cairo. Astfel că, la momentul în care am ajuns în aeroport, mai erau doar 15 minute până la decolarea avionului nostru spre Cairo. Soţia mea nu ştia ce să facă şi stătea la poartă părând perdută. Când m-a văzut apărând, a început să mă strige în gura mare, ca o fetiţă. Se pare că Dumnezeu m-a ajutat din nou.

După patru zile din prima mea vizită în lumea arabă, ca o concluzie, pot spune că am învăţat multe lucruri.

Această călătorie în Egipt a fost orgaizată de bărbatul din fotografia de mai sus, Dr. Karim. El a fost profesor la Universitatea din Cairo, specialist în geometrie. I-am fost prezentat prin intermediul tatălui lui Rasmus, anul trecut când a venit să viziteze laboratorul nostru din Liechtenstein. Pentru aceia dintre voi care nu ştiţi, Rasmus este cercetător la laboratorul nostru de acolo. Dr. Karim este o persoană foarte preitenoasă şi caldă şi este o persoană binecunoscută în Egipt. El a recunoscut importanţa cristalelor de apă, iar acum lucrăm împreună la aparate care să blocheze EMF.

Prima mea croazieră pe Nill a avut o particularitate neaşteptată. Nu mă aşteptam ca acest râu să se afle în mijlocul unui mare oraş, iar lăţimea lui nu era atât de mare cum mi-o imaginasem eu. Totuşi, erau multe vapoare de marfă şi bărci comerciale mari, care mi-au amintit de Dunăre. Şi iată, datorită acestui râu imens, a putut fi creat un oraş atât mare în mijlocul deşertului. Asta îmi aminteşte de importanţa şi puterea apei.

Aceasta este fotografia pe care am făcut-o împreunp cu Dr. şi d-na Karim în faţa sălii de seminarii, în data de 11 martie. În acea zi, au venit mulţi oameni chiar şi din mass-media pentru a participa la seminarul meu. Toţi primiseră invitaţii de la Dr. Karim.

Această fotografie a fost făcută în timpul seminarului. Am susţinut acest seminar în limba engleză, iar Dr. Karim a tradus în limba arabă. De fiecare dată când susţin un seminar în limba engleză, mă simt stânjenit, din cauza faptului că nu vorbesc prea bine engleza. Cred că vor fi tot mai multe seminarii la care voi fi nevoit să vorbesc în limba engleză, astfel că va trebiu să mai studiez în această direcţie.

Tatăl lui Rasmus este aşezat în primul rând, în partea stângă.

Au fost atât de mulţi oameni, încât unii au fost nevoiţi să stea în picioare. Persoana din stânga celui din mijloc este editorul cărţii mele, Mesajul Apei vol. 3 în limba arabă, dl. Haad. Cel din dreapta sa, mi-a spus că este un lider spiritual faimos din acea zonă. Cei din presă care au participat la seminar, i-au cerut şi lui părerea despre prezentarea mea, după terminarea seminarului.

Cel mai din dreapta, pe rândul din faţă este este Rasmus de la laboratorul din Liechtenstein. Am avut impresia că mulţi oameni care au fost aici aveau capacitatea de a înţelege foarte bine ceea ce am împărtăşit azi aici.

În ziua următoare am fost invitat la o emisiune TV live. Este vorba despre emisiunea Saudi Arabian care durează 2.50. Am fost prezent în emisiune timp de o oră şi am încheiat totul, pe la ora 11:30 seara. A fost o zi obositoare.

În ziua următoare, în data de 13, am fost invitat să particip la o emisiune egipteană pentru publicul larg, de la la ora 10.00 seara. Cele 30 de minute de apariţie au trecut foarte repede în prezenţa frumoasei şi inteligentei gazde a emisiunii.

După cele trei zile pline, am avut în sfârşit puţin timp pentru a face o excursie în împrejurimi, în ultima zi. Am fost împreună cu soţia mea să vedem piramidele. Soţia mea s-a bucurat de o plimbare cu cămila vreo 10 minute, iar eu m-am urcat doar să fac această fotografie, imediat după care, m-am asigurat că sunt din nou în siguranţă, cu picioarele pe pământ. Nu-i aşa că-mi stă bine pe cămilă? Această imagine nu vă aminteşte de “Laurence al Arabiei”?

Fiind puţin ghiduş. Sunt la fel peste tot?

Soţia mea călărind cu grijă o cămilă

Dar s-a obişnuit cu ea instantaneu. Nu-i aşa că e tânără?

Am avut impresia că şi Sfinxul are pereche, la fel ca şi câinii de la templu, dar era doar unul singur. Nu mă pot gândi la vreun alt scop pentru care a fost creat, decât acela de a fi gardianul preţiosului cavou al regelui. Dacă este aşa, atunci pare să aibă sens să mai fi existat un sfinx pereche. Am întrebat, dar nimeni nu a auzit de aşa ceva. Dacă ştie cineva ceva despre asta, vă rog să-mi spuneţi şi mie.

După cum v-am spus, prima mea călătorie în Egipt a fost foarte interesantă şi plină de învăţăminte. Toate astea le datorăm dr-lui Karim. Sunt încrezător acum în faptul că viziunea religioasă şi cultura arabică nu contrazic deloc explicaţia mea referitoare la cristalele de apă. Aceasta înseamnă multe pentru mine, faptul că oamenii de aici au primit cu inima deschisă aceste învăţături. Am sentimentul că voi vizita această parte a lumii mult mai des, de acum înainte.

La începutul lunii aprilie, va fi publicată traducearea în limba arabă a vol.3 al cărţii Mesajul Apei, asfel că, în funcţie de modul în care oamenii vor primi această carte, este posibil să mai vizitez Arabia Saudită anul acesta.

Când am ajuns la aeroportul din Munchen, noaptea târziu, în data de 6 martie, totul era tot acoperit de zăpadă.

locul era acoperit de zăpadă (gara centrală din Munchen)

Chiar dacă era târziu, Conrad, fondatorul companiei Koha Publishing, un bun prieten al meu, a venit să ne ia de la aeroport. Ne spunea că anul acesta cantitatea de zăpadă fusese un record pentru Germania. Zăpada afectează
zona sudică, mai mult decât cea nordică; chiar şi în acest oraş, cu trei săptămâno în urmă, zăpada fusese de 1 metru. Şi de două zile începuse să ningă din nou. I-am spus că şi în Japonia ninge neobişnuit de mult anul
acesta. Această schimbare de climă poate fi un indiciu al unui început a ceva tăcut, dar straniu.

În ziua următoare am avut o serie de întâlniri şi interviuri începând încă de dimineaţă. În timpul acestora, am primit două informaţii care merită amintite. Aş vrea să vă prezint una dintre ele astăzi, aici.

Interpretând muzică la un instrument din piatră. Întâi priviţi fotografia de mai jos, vă rog.

Klaus Fessmann a adus intrumentul cel greu din piatră, tocmai din Salzburg

Piatra este scobită într-o formă asemănătoare cu forma harpei, iar prin lovirea suprafeţei acesteia, piatra emite un sunet frumos. Bolul pe care îl vedeţi în partea stângă a fotografiei, este umplut cu apă. Pentru a putea permite sunetului să iasă, este necesar ca mâinile să fie mereu umezite. În funcţie de calitatea apei, calitatea sunetului creat este diferită.

Persoana care cântă la acest instrument este dl. Klaus Fessmann. El este profesor de pian la un colegiu de muzică din Salzburg. Într-o zi, a dat peste acest instrument, iar din acea zi cântă mai mult la el, decât la pian. Mi s-a spus că foloseşte o piatră mare de 1 metru cînd are un spectacol. Mi-a spus, de asemenea, că pe măsură ce tânjeşte tot mai mult să obţinp sunetul ultim, cu atât realzizează mai mult profunzimea acestuia şi cu atât mai îndepărtată pare înţelegerea complexităţii sale. Mi-a lăsat cele 3 cd-uri cu muzica sa astfel încât vom putea lăsa apa să o asculte şi îi vom putea fotogrrafia cristalele.

Am avut întotdeauna sentimentul (şi intenţia) că voi face cercetări asupra pietrelor, astfel că am trimis imediat cd-urile la laboratorul din Japonia pentru a realiza acest experiment. Într-un fel, faptul că piatra nu poate crea nici un sunet fără a fi umezită cu apă este în acord cu teoria mea că apa este singura substanţă care transportă vibraţia.

Începând de azi, 6 martie, voi pleca într-un alt turneu de o lună de zile prin lume. Voi vizita Germania, Egipt, Mexic, Colmubia şi Puerto Rico, de data aceasta. Fiecare dintre aceste vizite are o semnificaţie specială pentru mine, de aceea sunt puţin nervos.

În primul rând, în Gemania, filmul “What the Bleep Do We Know” a fost difuzat în cinematografe de la sfârşitul anului trecut. Şi la fel ca în SUA, a făcut vâlvă şi în Germania. Din acest motiv, voi avea un mic seminar de întrebări şi răspunsuri (Q&A) la un cinematograf din Rosenheim, un oraş aflat în suburbia oraşului Munchen, precum şi la cinematograful din oraşul-port, Hamburg. Acestea au fost programate pentru data de 8 şi 9 martie.

După aceea voi fi în Egipt din 10 până în 14 martie, unde voi susţine primul meu seminar în Lumea Arabă, aici voi participa şi la o emisiune televizată. Am fost invitat de un fost profesor al Universităţii din Cairo, Dr. Karim. Pe lângă aceasta, volumul 3 al cărţii mele Mesajul Apei, tocmai a fost publicat în limba arabă, astfel că sunt curios să ştiu cum vor vorbi cristalele de apă şi mesajele lor, Lumii Arabe. Într-un sens mai larg, eu simt că manifestarea unei receptivităţi faţă de cristalele de apă poate indica posibilitatea instaurării mai rapide a păcii în lume. Acest gând mă emoţionează.

În data de 15, voi zbura deasupra Pacificului, spre Mexic, pentru a vorbi la cel de-al patrulea Forum Mondial al Apei (16 – 22 martie). Am vorbit şi la ultimul Forum Mondial al Apei care a avut loc în Kyoto, dar asta pentru că am cerut eu. De data aceasta, însă, în Mexic, am primit o invitaţie oficială din partea administraţiei Forumului Mondial al Apei. Cred că prinţul imperial al Japoniei va participa şi el la acest forum.

Voi vorbi timp de o oră şi jumătate începând cu ora 7 pm, în data de 17 martie şi voi avea translatori atât în engleză, cât şi în spaniolă, la acest seminar. Aceasta va fi o experienţă nouă şi pentru mine şi am emoţii .

În data de 20, mi s-a dat posibilitatea de a vorbi timp de o oră la Forumul Apei organizat de UNESCO, pentru copii.

Pe lângă toate acestea, am fost rugat să conduc şi o ceremonie pentru alergătorii Hopi care vor alerga din Arizona până în oraşul Mexic (aproximativ 3000 Km) şi vor primi diferite tipuri de apă trimise din toată lumea. Ceremonia va avea loc în data de 16, aceeaşi zi cu deschiderea Forulului Mondial al Apei.

După câteva seminarii în Mexic, voi vizita Columbia pentru prima dată. Am primit această invitaţie din partea doctorului Julio, pe care l-am întâlnit la un seminar seminar în Miami, anul trecut. Datorită faptului că unul din prietenii săi este medicul personal al preşedintelui acestei ţări, am avut norocul să primesc o invitaţie la mic-dejun din partea primei doamne. S-ar putea să am ocazia să-l întâlnesc şi pe preşedintele Uribe cu această ocazie. Dacă acest lucru se va petrece, dacă liderul unei ţări îmi va da ocazia de a-l întâlni, vom putea spune că lumea începe să se gândească serios la apă.

În legătură cu această vizită, am fost să-l vizitez pe ambasadorul Columbiei, în Tokyo zilele trecute. Am fost invitaţi de către ambasadorul Francisco Jose Sierra. Excelenţa Sa ne-a explicat situaţia actuală a acestei ţări şi a îndepărtat toate temerile soţiei mele cu privire la siguranţa acestei ţări. Am impresia că avertismentele pe care misisterul japonez de externe le dă cu privire la siguranţa acestei ţări, sunt cumva depăşite.

Împreună cu ambasadorul Francisco Jose Sierra.
Fotografia din partea dreaptă este fotografia preşedintelui Columbiei

După Columbia, voi merge la Puerto Rico. Acest seminar a fost aranjat de Carmen care a devenit instructor Hado la cea de-a doua sesiune. Pe măsură ce tot mai mulţi oameni vor deveni instructori Hado, vor exista tot mai multe evenimente ca acesta şi s-ar putea să devin mai ocupat ca niciodată. Dar asta este ceea ce aşteptam, astfel că asta va fi pentru mine ca un medicament pentru vindecare. Voi avea multe serii de călătorii emoţionante prin Egipt, Mexic şi apoi Columbia, atsfel că sper să mă pot relaxa în final, în Puerto Rico, la o bere.