Din 4 până în 26 februarie voi fi in Statele Unite, pentru un alt tur de seminarii. Voi începe acest turneu la un simpozion în Santa Monica. Ca de obicei, în drum spre Statele Unite, voi trece prin Europa. Îi voi face o scurtă vizită fiicei mele, în Amsterdam. Am plănuit această călătorie astfel, deoarece eu şi soţia mea am vrut să ne vedem nepotul. Este un copil adorabil; nu am vrut să pierdem ocazia de a trece să-l vedem, în drum spre State.

Deci, am plecat!

Azi am primit vizita unui oaspete important. Un regizor de filme corean, Kang Je-gyu. Am împrumutat cu o zi înainte filmele regizate de el, Shuri şi Frăţia, vrând să mă pregătesc pentru vizita lui. Shuri nu este genul de film la care îmi place să mă uit de obicei, dar filmul Frăţia a fost foarte impresionant. Am fost surprins de calitatea extraordinară a acestui filmului. Eram convins că opinia actuală a japonezilor despre filmele şi dramele coreene nu era doar o urmare a orientării coreene.

Frăţia a fost difuzat primăvara trecută şi vizionat de 13,000,000 de oameni din toată Coreea. A fost un record în Coreea. Asta însemna că aproximativ 30% din populaţia Coreei au fost să vadă acest film. Acesta este un record impresionant şi totodată o dovadă că industria coreeană de filme şi-a îmbunătăţit calitatea. Mai ales că tema filmului se referă la iubirea şi grija dintre doi fraţi, din timpul războiului din Coreea, o temă care era cu siguranţă tabu, într-un fel, până atunci.

Regizorul acestui film atât de cunoscut şi apreciat, este un bărbat de 42 de ani, liniştit şi modest. Citise versiunea coreeană a cărţii mele “Mesajul ascuns în apă” şi venise să-i cunoască autorul. Mă simţeam foarte bine din această cauză şi incluzând şi cina, cred că am vorbit continuu vreo 5 ore. Erau multe lucruri despre care aş fi vrut să-l întreb pe regizor, dar… am realizat că un regizor bun de filme este un bun ascultător, o persoană care poate scoate dintr-un actor tot ce are mai bun. Am multe lucruri de învăţat de la el.

Cu Kang Je-gyu, regizorul filmelor Shuri şi Frăţia

Sunt foarte fericit să ştiu că tot mai mulţi oameni află despre cristale şi despre hado prin intermediul filmului american What the Bleep Do We Know!? şi cu ajutorul filmului japonez, Stone Age (Tetsu Shiratori de la Bungakuza este regizorul) care se află acum în pregătiri.

Poster cu filmul Stone Age

Duminica trecută am fost împreună cu soţia mea, la Ginza Matsuya, la expoziţia unui faimos pictor tradiţional japonez, pe nume Tesshou Hanaoka. Dl. Hanaoka este membru al Societăţii Internaţionale Hado încă de la început şi pe vremea aceea era profesor la Universitatea Shoutoku. A venit pe la mine la birou de câteva ori şi i-am luat şi câteva interviuri.

Am fost destul de ocupat în ultimii cinci ani şi nu am prea avut posibilitatea să merg la ultimele două expoziţii ale sale. Însă, astăzi, am avut în sfârşit timp pentru a merge la aceasta.

cu Tesshou Hanaoka

Mi-au plăcut întotdeauna picturile lui, iar această expoziţie mi-a întărit acest sentiment. Se pare că şi-a îmbunătăţit foarte mult talentul artistic şi m-a convins chiar că a atins măiestria în această artă.

Expoziţia a început cu tema focului şi s-a încheiat cu tema apei. După cum mă aşteptam dealtfel, cel mai mult mi-a plăcut pictura care avea ca temă apa. Dl. Hanaoka a recunoscut: „Şi pictura mea preferată este cea care reprezintă apa. Se pare că suntem atraşi cu toţii acolo unde ne simţim cel mai bine.”

Când am plecat de la expoziţie ne-am promis reciproc că vom face în curând un interviu pentru revista Hado. Astăzi am primit o scrisoare de la el, pe care aş vrea să o vedeţi şi dvs., împreună cu pictura mea preferată care reprezintă apa.

Scrisoare de la Tesshou Hanaoka

Zăpada care a acoperit copacii din grădină
străluceşte încântător sub razele soarelui .

Umbrele albastre ale păsărilor care ciripesc pe crenguţe
dansează pe zăpada strălucitoare.
Simt începutul unui an nou în această lumină clară.

Sunt bucuros să aud că în ciuda programului încărcat,
tu şi soţia ta sunteţi bine.

Îţi sunt foarte recunoscător
pentru că ai venit la expoziţia mea zilele trecute

Aştept cu nerăbdare să ne întâlnim în martie
şi să vorbim despre relaţia dintre
om, natură şi univers.

Ţie ţi s-a dat, de sus, un rol foarte important pentru această eră .
Mă rog pentru sănătatea ta,
care este o condiţie importantă pentru a putea juca acest rol.

În ce vă priveşte pe dvs., d-nă Emoto,
Viaţa şi întâlnirile din această viaţă
nu sunt lucruri pe care le întâlneşti foarte des
în timpul numeroaselor stadii ale existenţei.
Mă rog să continui să-ţi sprijini soţul, să-i fii alături şi să lucraţi împreună.

Al vostru,
Ianurie, 2005
Cu speranţa pentru o planetă frumoasă şi adevărată,
Tesshou Hanaoka

Am primit o scrisoare de la o persoană care comandase recent o fotografie cu un cristal al unei piese muzicale de Bruckner. Acesta lucrează momentan la un program educaţional în Indonezia. El le vorbeşte oamenilor despre cutremur şi despre importanţa rugăciunii în asemenea situaţii. Am fost foarte mişcat de conţinutul acestei scrisori, astfel încât, cu permisiunea lui, aş vrea să o citiţi şi voi aici.

Dragă domnule Masaru Emoto,

Bună, sunt cel care v-a solicitat de curând, fotografia unui cristal al muzicii lui Bruckner. Vă mulţumesc foarte mult pentru ea.

Momentan lucrez în Indonezia la un proiect comun cu departamentul educaţional din Indonezia. Birourile noastre sunt toate în Java astfel că nici unul dintre angajaţii noştri nu au fost direct afectaţi de cutremur.

Este foarte interesant că pe insula Java nu s-a simţit nici un efect al cutremurului. Chiar eu am aflat de acest dezastru de la familia mea, printr-un e-mail. La început am crezut că nu era mare lucru dar pe măsură ce am văzut tot mai multe ştiri referitoare la dezastru, ne am dat seama că situaţia era foarte serioasă. Am rămas cu toţii fără cuvinte la aflarea numărului de pierderi de vieţi omeneşti, care creştea în fiecare zi.

Ne-am întristat şi mai mult când am aflat că familia uneia dintre angajatele noastre, care locuia în Sumatra, Aceh, a fost grav afectată de cutremur.

I-au murit trei unchi, una dintre surori a fost nevoită să-şi amputeze un picior, iar cealaltă soră nu mai poate vorbi.

Erau daţi dispăruţi şi doi copii (de 6 şi 9 ani), dar unul dintre ei a fost găsit de curând. Una dintre familiile din Aceh avusese grijă de el. Din cauza şocului psihologic şi a faptului că fusese înconjurat de oameni necunoscuţi copilul nu a mai putut vorbi o perioadă de timp.

Familia i-a aflat numele acum câteva zile. Unul din membrii familiei la care era găzduit copilul s-a dus până la Medan unde a găsit un afiş cu fotografia copilului dispărut. Curând după aceea, copilul a fost dus acasă. Acum ne rugăm cu toţii ca şi celălalt copil să fie găsit cât mai repede.

Am citit mesajul dvs. despre rugăciune. Cred cu adevărat că în momente ca acestea, rugăciunile care vin din toate colţurile lumii au puterea de a salva planeta. Toţi oamenii care au fost afectaţi de acest dezastru primesc ajutor de la apă prin aceste rugăciuni.

Bineînţeles că şi ajutorul material şi financiar sunt importante. Dar numai acestea, fără iubire, nu sunt de ajuns. Şi iubirea poate fi primită prin intermediul rugăciunilor.

Am un prieten care a lucrat la un orfelinat în Africa. Într-o zi, o bandă de guerilla a răpit vreo 20 de copii. Oamenii care ştiau cât este de grea situaţia în Africa au spus cu toţii “renunţaţi, nu e nici o speranţă”. Totuşi, studenţii şi profesorii de la şcoala mea s-au întâlnit în Japonia şi s-au rugat împreună. Am început să organizăm diferite acţiuni în Japonia pentru ca oamenilor să devină conştienţi de situaţie. Totuşi, acestea nu prea au funcţionat, din moment ce oamenii din Japonia nu simt că problemele din Africa au vreun impact direct asupra lor.

Copii au fost înapoiaţi teferi orfelinatului, după câteva săptămâni. Sunt cu toţii vii şi nevătămaţi. “Este un miracol”, au spus oamenii.

Alţi copii care s-au aflat în situaţii similare, probabil că nu au primit niciodată atât de multe rugăciuni de la atât de mulţi oameni, din toată lumea.

Bineînţeles că nu neg faptul că sunt şi alţi factori care au ajutat ca aceşti copii să fie aduşi înapoi.

Dar eu, de la acest incident, am învăţat importanţa rugăciunii şi importanţa de a nu ne pierde speranţa.

La acest moment nu este un lucru neobişnuit, aici în Indonezia, să vezi la televizor imagini cu copii morţi sau dezmembraţi .

Sunt foarte mulţi oameni copleşiţi de tristeţe şi de şoc. Avem în continuare nevoie de rugăciuni pentru a ţterge lacrimile acestor oameni. Numărul copiilor “Erei Tsunami ” este în creştere. Este nevoie în continuare de rugăciunile noastre.

Ceea ce faceţi voi, le dăruieşte, în mod sigur acestor oameni o vibraţie (Hado) pozitivă. Probabil că nu sunt singurul care vă mulţumeşte pentru asta, dar am vrut totuşi să vă spun, pe această cale, “Mulţumesc” .

Astăzi era o zi foarte semnificativă, astfel că m-am trezit de dimineaţă, la ora patru şi jumătate. Astăzi se împlinesc 10 ani de la cutremurul devastator care a avut loc în Kobe acum 10 ani. Este şi ziua în care tot un cutremur a scuturat pământul în Northridge, California, cu un an înainte de Kobe. Şi astăzi este şi ziua în care a început războiul din Golf în 1991.

Eu locuiesc la etajul 19 într-u apartament aflat chiar lângă Golful din Tokyo. Priveliştea este spectaculoasă, iar răsăritul este superb atunci când cerul este senin.

Am ieşit în balcon pe la cinci şi jumătate şi am început să mă rog din toată inima. Era încă întuneric şi frig, dar totuşi m-am rugat. Trebuia să mă rog, pentru că aveam impresia că aud sunetul planetei pulsându-mi în urechi, murmurând cu putere în jurul meu.

S-a făcut 5:46, ora la care avusese loc cutremurul din Kobe, cu 10 ani în urmă. M-am rugat cu şi mai multă putere pentru cele 6000 de vieţi care s-au pierdut în acea zi, în timp ce soarele răsărea şi începea o zi nouă, fără nici un incident.

Acel murmur al planetei de dinainte de răsărit a fost foarte neobişnuit. Nu am mai auzit sau experimentat vreodată ceva asemănător. Vreau să cred că rugăciunea a liniştit murmurul pământului.

Petrecerea de Anul Nou la care am participat, la Nakano Sunplaza, a fost organizată de o revistă de succes, care acum se numeşte „La Vie”. Ediţia din ian. 2005 a acestei reviste era cea de-a 418-a ediţie, ceea ce înseamnă că această revistă se publică de 35 de ani încoace. Preşedintele companiei, Hiromichi Hagiwara este cu 12 ani mai în vârstă decât mine şi a fost prima persoană care a încurajat tehnologia Hado.

Pe vremea când revista se numea încă “Shin Eiyou”, am scris şi eu o serie de articole referitoare la MRA şi tehnologia Hado, timp de un an de zile. Când această serie de articole s-a terminat, dl. Hagiwara le-a compilat într-o carte numită „Preludiu la Era Hado”, pe care a publicat-o prin compania lui, Sun Road. Cartea mea exprimă un concept complet nou şi cu ajutorul lui Yukiko Funai care a menţionat-o în cartea sa, aceasta este acum un bestseller. Cartea se află acum la cea de-a 13 ediţie.

Obişnuiam să-mi petrec deseori timpul împreună cu dl. Hagiwara. Mergeam împreună în China, călătoream prin Japonia, dar cel mai adesea, ne petreceam timpul la un pahar, în Nakano, locul său natal. Dar din cauza faptului că în ultima vreme sunt foarte ocupat, nu am mai avut timp să ne întâlnim atât de des cât mi-aş fi dorit.

Astăzi, însă, ne-am întâlnit în sfârşit. La petrecere am fost împreună cu soţia mea şi cu directorul general Hazaka. Dl. Hagiwara a fost întotdeauna ca un tată pentru mine. Sper că vom putea lucra din nou împreună, în curând.

Cu Hiromichi Hagiwara

Apropo, cartea “Preludiu la Era Hado” încă se mai tipăreşte. O recomand tuturor celor care sunt interesaţi de Hado.

  Eu, Masaru Emoto, am hotărât să realizez un turneu de seminarii pe continentul american, asiatic, european, african şi australian, precum şi în toate capitalele prefecturilor din Japonia, începând cu 4 februarie până în 16 noiembrie (conform programului de mai jos). Am luat această decizie din cauză că sunt îngrijorat pentru această planetă şi pentru că sper sincer că umanitatea se va îndrepta către pace.

  Sincer să fiu, acest program este foarte solicitant. Nu mai sunt atât de tânăr acum: anul acesta împlinesc 62 de ani. Am fost diagnosticat cu diabet acum 25 de ani şi încă nu m-am vindecat. În luna iunie, anul trecut, am fost internat în spital o săptămână de zile, din cauza unui atac cerebral. Şi mai nou, am retinopatie la ochiul stâng şi nu văd prea bine. Din această  cauză, acum nu mai pot conduce.

  Cu alte cuvinte, sunt diabetic şi bolnav. În realitate, s-ar putea să mai am energie doar pentru a mai scrie nişte eseuri în timpul liber. Totuşi, din cauza apei Hado, sau nu, sunt plin de energie şi sunt pregătit pentru programul foarte încărcat care mă aşteaptă. Trebuie să fac acest turneu, pentru că simt în inima mea, că oamenii din toată lumea au nevoie de mine, şi pentru că planeta noastră se află într-o stare mult mai gravă decât este starea mea de sănătate. Am primit de la apă remediul care poate vindeca această planetă şi am responsabil itatea de a răspândi acest mesaj. Sunt foarte hotărât să fac acest turneu, chiar dacă ar fi să ajung în spital.

  De aceea vă rog pe voi toţi să răspândiţi această veste şi să aduceţi cât mai mulţi oameni la seminariile mele pentru ca în felul acesta, fiecare dintre noi să devenim o picătură în acest râu al păcii universale.

Pentru mai multe detalii referitoare la fiecare seminar, vă rugăm să vizitaţi http://www.hado.net/(în limba engleză).

Recent am aflat că mesajul pe care l-am transmis pe 29 dec. a ajuns în mai multe părţi ale lumii. Am primit răspunsuri nenumărate de la prieteni de peste ocean şi de la diverse organizaţii de care nici nu am auzit, în care îmi spuneau că au primit mesajul meu. De asemenea, dacă veţi căuta pe pagina de web la „masaru emoto tsunami”, veţi vedea că numărul celor care-l vizitează creşte pe zi ce trece. De exemplu, la Google numărul de vizitatori este astăzi de 185. Mesajul nu este doar în engleză, ci şi în spaniolă, germană, franceză, italiană şi alte limbi.

Acesta s-a transformat într-un tsunami al iubiri şi recunoştinţei. Este un lucru extraordinar faptul că, probabil peste zece mii de oameni la care a ajuns mesajul meu, au trimis prin rugăciunile lor energie (vibraţie - hado) pozitivă în zonele afectate.

Din această cauză, până acum, după două săptămâni de la incident, nu s-a semnalat apariţia nici unei epidemii. Totuşi, vibraţia pe care o trimitem noi nu durează o veşnicie. Energia negativă este încă puternică în acele zone. Cu siguranţă sunt nenumăraţi oameni acolo, care simt o mare tristeţe, furie şi disperare în încercarea de a-şi reveni după acest eveniment neaşteptat şi devastator. De aceea este nevoie să trimitem continuu o vibraţie pozitivă, de susţinere.

Deci, haideţi să continuăm să trimitem rugăciuni pline de iubire şi recunoştinţă, apei din zonele afectate de tsunami. Va rog să ne mai rugăm cel puţin încă o lună de zile.

Iată cum mă rog eu:
Apă, îmi pare rău că te-am supărat. Nu vom mai face asta niciodată.
Aceia dintre noi care îţi trimitem energia iubirii şi recunoştinţei ştim acest lucru.
De aceea îţi spun asta din adâncul inimii mele.
Îţi sunt mereu recunoscător . Te iubesc. Mulţumesc.

Tuturor prietenilor din întreaga lume vă doresc un An Nou Fericit! M-am rugat cu toată sinceritatea ca acest an să fie unul plin de speranţă pentru voi toţi şi promit să-mi folosesc toată energia pentru a ghida lumea, astfel încât aceasta să devină un loc plin de speranţă. Pentru a putea face aceasta, vă rog pe fiecare dintre voi să vă asumaţi în mod individual responsabilitatea de a acţiona, de a face ceva şi de a trimite gânduri benefice pentru pace pe acest pământ.

Răsăritul din 1 ianuarie 2005 în Tokyo (vedere de la fereastra mea)

la 30 de minute după ce am făcut fotografia de mai sus.
Soarele va răsări întotdeauna pentru a străluci pe pământ

Îmi pare rău că încep acest an cu gânduri negative, dar momentan suntem într-o situaţie dezastruoasă. Cutremurul din Sumatra şi tsunami-ul au fost devastatoare şi au curmat mai mult de 150.000 de vieţi. WHO a prezis o epidemie de boli infecţioase la care eu am reacţionat cu un mesaj urgent pe data de 29 decembrie. Din fericire, mulţi oameni mi-au citit mesajul şi s-au rugat, trimiţând energia iubirii şi recunoştinţei în zonele afectate de tsunami. Vreau să-mi exprim, aici cea mai adâncă recunoştinţă tuturor celor care şi-au făcut timp să ajute în acest fel. Vă mulţumesc foarte mult.

Sunt sigur că aceste rugăciuni vor reduce sau chiar elimina complet răspândirea bolilor infecţioase. Sper, de asemenea, că apropiata conferinţă a conducătorilor din lumea întreagă, va fi o întâlnire umanitară, cu o vibraţie pozitivă, cu ocazia căreia vom învăţa cu toţii să ne încredem din nou unul în celălalt. De aceea, vă rog să continuaţi să vă rugaţi cu iubire şi recunoştinţă, pentru aceste zone. Am un mesaj pentru voi şi de la Miranda, despre care v-am vorbit în jurnalele mele anterioare. Iată mesajul, precum şi o fotografie cu Miranda şi câinele ei, Whisper.

Ascultarea Armonioasă™
Vorbind limba inimii
© 2004 Miranda Alcott M.A.
877.787.0009
www.AnimalsTalk2Me.com

În timp ce vă scriu acest mesaj pentru a mă prezenta vouă, sânt copleşită de conştientizarea sincronicităţilor care au adus munca mea în atenţia Dr. Masaru Emoto, exact în această perioadă. Şi sunt onorată de cererea lui, de a vă împărtăşi această muncă şi vouă prin intermediul site-ului său.

Am venit în această viaţă cu o capacitate amplificată de a vedea lumile invizibile şi de auzi ceea ce nu poate fi auzit. Ca şi Dr. Emoto, am ascultat şi eu mesajele transmise de apă, care are capacitatea de a reflecta conştiinţa umană.

Astăzi, toţi oamenii de pe glob ne străduim să înţelegem valurile uriaşe de apă care au spălat pe neaşteptate vieţi şi pământuri a sute de mii de oameni, acum, în apropierea lui 2005. De ce s-a petrecut acest eveniment? Ce putem face să-i ajutăm pe cei care au fost grav afectaţi de el? Şi cum au scăpat animalele din această catastrofă?

Mulţi dintre cei care m-au contactat după acest eveniment, sunt uluiţi că au fost pierderi enorme de vieţi omeneşti fără, însă, a se constata pierderi similare de vieţi animale. O asemenea diferenţă ne clatină încrederea în presupusa noastră superioritate faţă de locuitorii ne-umani de pe planeta noastră. De asemenea, ne atrage atenţia asupra necesităţii de a ne redobândi capacitatea înnăscută de a auzi ceea ce nici un instrument nu poate nici măcar detecta.

Comunicarea Animalelor ca modalitate de pregătire în faţa unui dezastru

Toată lumea a auzit poveşti despre animale care îi avertizează pe oameni în legătură cu dezastrele iminente. În practica mea am avut multe posibilităţi de a servi ca „translator” pentru ca oamenii să poată primi avertizările pe care animalele lor se străduiau să le transmită prin comportamentul lor aparent inexplicabil.

Cu toţii ne-am născut cu abilitatea de a învăţa orice limbă, de a comunica liber cu animalele, de a auzi vocile tăcute ale ghizilor şi prietenilor invizibili şi de a citi mesaje în mişcările elementelor. Totuşi, în culturile vestice, neindigene, majoritatea dintre noi învăţăm să ne restrângem aria de comunicare la oamenii din imediata noastră apropiere. În acest fel, noi pierdem o abilitate esenţială de supravieţuire, care este pentru noi mai importantă decât oricând în aceste vremuri de modificări dramatice, neaşteptate ale pământului.

Am avut norocul să mă nasc din părinţi care şi-au dedicat viaţa explorării tărâmurilor realităţii şi a modalităţilor de cunoaştere din afara capacităţilor obişnuite de percepţie. Le sunt foarte recunoscătoare acum, că mi-au încurajat capacităţile senzoriale şi talentele neobişnuite, deşi acestea nu sunt întotdeauna pentru mine ca nişte „daruri”.

În tinereţe am fost muzician profesionist. Dar viaţa mea s-a transformat în mod neaşteptat în urma unui accident care a dus la pierderea auzului şi amplificarea extraordinară a capacităţilor mele intuitive. De atunci, folosindu-mă de capacităţile mele, mi-am dedicat întreaga viaţă ajutorării oamenilor, ghidându-i către înţelepciunea dinăuntrul şi din afara lor care îi ajută să-şi rezolve conflictele din viaţă şi să înţeleagă motivul existenţei în această lume.

Radar Canin

Radar, primul meu câine călăuzitor, este cel care mi-a reamintit că una dintre cele mai accesibile surse de introspecţie care ne stă la dispoziţie, poate fi redobândită cu ajutorul unei comunicări mai profunde cu animalele care fac parte din viaţa noastră. Astfel încât, practica mea de consiliere s-a extins, incluzând acum şi facilitarea comunicării dintre oameni şi animalele lor.

De asemenea, am început să predau un mod de a fi pe care l-am numit Ascultarea Armonioasă™. Cu ajutorul proceselor pe care le realizez la seminariile mele şi a activării energetice care se produce în participanţi, studenţii simt că devin capabili să reconstruiască sau să întărească puntea de comunicare ce le permite să trăiască în armonie cu lumea înconjurătoare.

Reducerea Dezastrului

Chiar şi cei care nu au capacităţi intuitive recunosc abilitatea animalelor de a oferi ajutor precum şi confort fizic şi psihic fiinţelor umane. Whisper, îndrăgitul meu tovarăş de viaţă şi câine călăuzitor, împreună cu mine, suntem consilieri avizaţi pentru momente de criză. Ea a fost un partener nepreţuit în munca pe care am făcut-o pentru a ajuta victimele diferitelor dezastre, incluzând Columbine High School după masacru, Los Alamos, New Mexico în timpul incendiilor şi la Ground Zero în timpul reabilitării din 9/11.

Dar în faţa recentei catastrofe oceanice din cealaltă parte a globului, te simţi fără doar şi poate, copleşit de un sentiment de neputinţă. De multe ori pe zi sunt întrebată “Ce putem face –în afară de a dona bani – pentru a ajuta miile de oameni care suferă acum?”

Cred că una dintre binecuvântările muncii Dr-lui Emoto este faptul că acum putem avea o dovadă vizibilă a faptului că noi putem produce, cu adevărat, transformări profunde. Indiferent dacă este tipărită, cântată, vorbită sau vizualizată, efectul intenţiei se poate vedea în structura apei, la nivel atomic.

Puterea Vindecătoare a Compasiunii

Cei care sunt implicaţi direct în dezastrul fără precedent cauzat de tsunami nu pot scăpa uşor de energia negativă a fricii şi disperării care le-a cuprins inima şi care reverberează acum în toată lumea. De aceea, este responsabilitatea noastră, a celor care locuim la celălalt capăt al lumii, ca într-o stare de fermitate detaşată, să vizualizăm cu sârguinţă, rezultate pozitive.

Apa este elementul predominant al corpului şi al planetei noastre şi cu toţii existăm într-un singur ocean de conştiinţă. Asta înseamnă că noi creăm chiar în acest moment. Deci, dimineaţa când vă treziţi şi seara înainte de a merge la culcare, alocaţi puţin timp regăsirii bucuriei şi compasiunii pline de iubire din propria voastră viaţă şi trimiteţi-o celor care au mare nevoie de ea acum. Apoi vizualizaţi oamenii pe care i-aţi văzut la ştirile de seară, primind ajutorul vostru. Chiar şi de la o distanţă imensă, noi putem echilibra energiile pe acest pământ, prin efectul puternic al intenţiilor noastre focalizate.

Rugăciunile şi binecuvântările pe care le transmiteţi prin cuvinte, vizualizări sau cu fiecare bătaie a inimii voastre, vor fi purtate de undele de iubire, în întreaga lume, cu viteza gândului. Menţinând gânduri pozitive şi mentalizând rezultate pozitive veţi ajuta la crearea condiţiilor pentru transformarea situaţiei actuale într-un veritabil „ remediu ” care ne va transforma într-o lume mai unită şi mai compasivă. Dacă vom realiza aceste acţiuni încă mult timp după ce actuala situaţie va trece, atunci unitatea creată în urma răspunsului nostru la haos, va putea dăinui ca o moştenire mereu crescândă de iubire.